Arhitectura religioasa a romanilor din Transilvania in perioada interbelica

Lucrarea prezintă evoluția artei neobizantine din a doua jumătatea a secolului al XIX-lea, perioada în care în peisajul arhitectonic românesc își face apariția stilul neoromânesc ca o reacție împotriva ecclectismului și clasicismului și până la jumătatea secolului al XX-lea.
Citește tot rezumatul cărții Arhitectura religioasa a romanilor din Transilvania in perioada interbelica... Neobizantinismul este parte integrantă a stilului neoromânesc în evoluția căruia se sesizează mai multe perioade: prima etapă este sesizată la sfârșitul secolului al XIX-lea la câteva lăcașuri din zonele limitrofe ale Transilvaniei; a doua etapă o constitue primii ani de după Marea Unire, prin construirea unor biserici monumentale și catedrale în orașele importante ale provinciei; a treia etapă este reprezentată de lăcașele de cult ridicate în anii treizeci ai secolului XX și până la al Doilea Război Mondial. După acestă dată construcția de biserici este întreruptă datorită politicii restrictive a statului până în anii nouăzeci ai secolului XX, când se încearcă o nouă redefinire a arhitecturii ecleziastice. Citește mai puțin...