Apărută la peste două decenii de la prima ediție, cea de-a doua ediție a prezenței lucrări cuprinde, ca principala modificare, introducerea la sfârșitul primei părți a unui capitol nou, în care sunt expuse concepte de ansamblu privind creșterea și dezvoltarea aparatului dentomaxilar și a fetei.
Lucrarea este deosebit de importantă pentru cunoașterea de către ortodonți a fenomenelor complexe ale formării aparatului dentomaxilar, ale creșterii și dezvoltării sale. Numeroase semnale recepționate atestă utilitatea și actualitatea noțiunilor prezentate, confirmate și prin datele studiilor efectuate în această perioadă și publicate în literatura de specialitate. Cuprins: Partea I: Fenomenologia formării și dezvoltării aparatului dentomaxilar • Formarea fetei și aparatului dentomaxilar • Formarea și dezvoltarea sistemului dentar • Mecanismele creșterii și dezvoltării osoase la nivelul aparatului dentomaxilar • Dinamica dentiției, arcadelor dentare și ocluziei • Concepte privind creșterea și dezvoltarea dentomaxilofacială Partea a II-a: Rolul factorilor funcționali în dezvoltarea aparatului dentomaxilar • Corelațiile dintre respirație și dezvoltarea aparatului dentomaxilar • Rolul masticației în dezvoltarea aparatului dentomaxilar • Rolul deglutiției în dezvoltarea aparatului dentomaxilar și în producerea anomaliilor dentomaxilare • Funcția fonatorie și aparatul dentomaxilar • Factorul muscular și relațiile sale cu sistemul dentomaxilofacial • Factorii echilibrului orofacial Adresabilitate: Medici stomatologi, rezidenți, studenți la stomatologie. Fragment din volum: “V.2. EVOLUȚIA DENTIȚIEI La naștere, incisivii centrali temporari superiori și inferiori au coroanele formate complet; de asemenea, este edificată o mare parte din rădăcină; incisivii laterali temporari diferă numai prin faptul că au rădăcina mai puțin dezvoltată. Coroana caninilor temporari este mineralizată numai pe 1/3 din înălțimea sa, cea a molarilor I temporari este complet formată și în mare parte mineralizată. La molarii ÎI temporari este mineralizată regiunea cuspidiană. De asemenea, este începută mineralizarea la nivelul molarilor de 6 ani. În ceea ce privește stadiul de dezvoltare a celorlalți dinți permanenți, în aceeași perioadă, se pot pune bine în evidență — situați oral față de omologii temporari — germenii incisivilor centrali superiori, a incisivilor centrali și laterali inferiori. Germenii incisivilor laterali superiori sunt ceva mai în urmă cu dezvoltarea. Pot fi puși în evidență — într-o poziție foarte înaltă — și mugurii caninilor permanenți și, într-un stadiu mai incipient, germenii premolarilor I și chiar II. În jurul vârstei de 6-8 luni încep să-și facă apariția primele elemente dentare în regiunile anterioare ale maxilarelor. Odată cu erupția incisivilor superiori și inferiori, mandibula, care nu avea decât o zonă de precar sprijin posterior (în A.T.M.), capătă acum și o zonă de sprijin anterioară și, din acest moment, transformările sale vor fi în corelație și cu dezvoltarea dentiției. În această perioadă, datorită formelor și raporturilor existente la naștere între cele două maxilare (Schwarz), datorită creșterii specifice (de responsabilitate eredoconstituțională) (Hoffer) și a răsunetului pe care l-au avut influențele funcționale (Dreyfus, Kantorowicz) incisivii de pe cele două maxilare se pot întâlni în raportul cunoscut psalidodont, cu o supraocluzie minimă și există multe șanse pentru evoluție ulterioară normală. Dacă nu se realizează aceste raporturi optime, pot să rezulte situații care chiar din această perioadă trebuie suspectate de posibilitatea unei evoluții anormale. Una dintre aceste situații se referă la o creștere prea lentă anterioară a mandibulei, sau o oprire în dezvoltare, menținându-se raportul inițial dintre zonele frontale: incisivii de pe cele două arcade nu mai au posibilitatea să intre în contact normal și riscă să egreseze excesiv.”