Opere complete Vol. 5 - Sfantul Grigorie Palama

    Volumul de față cuprinde lucrarea "Despre dumnezeiască și îndumnezeitoarea împărtășire", a treia – și ultima – parte a Antologiei împotriva lui Varlaam și Achindin, începută în volumul precedent, și două tratate dialog scrise de Sfântul Grigorie Palamă după Sinodul din August 1341, și anume "Dialogul Ortodoxului cu Varlaamitul" și "Teofan".
Citește tot rezumatul cărții Opere complete Vol. 5 - Sfantul Grigorie Palama...     Textul grecesc este luat din volumul al doilea al ediției Hristou. Prima lucrare din volum a fost tradusă și de Părintele Stăniloae în Filocalia Românească. Celelalte două scrieri cuprinse în prezentul volum sunt traduse pentru prima dată în limba română.      Fragment din volum:       “Tratatul “Despre dumnezeiască și îndumnezeitoarea împărtășire” este a treia parte a Apologiei împotriva lui Varlaam și Achindin, primele două fiind “Despre dumnezeiască unire și deosebire” și “Despre dumnezeieștile lucrări și împărtășirea după acestea”, publicate de noi în volumul anterior celui de față. E scrisă la scurtă vreme după partea a doua, adică pe când Achindin vorbea împotriva lui Palamă, mai precis după Sinodul din August 1341 și după editarea tomosului. Amintim că, simpatizând cu Cantacuzino, Sfântul Grigorie era din ce în ce mai prigonit de patriarhul Ioan Caleca, care, după pomenitul sinod, îi incuviințase lui Achindin să vorbească - ba chiar și să scrie - împotriva lui Palamă. Cum spuneam, autorul reia tema din partea a doua a Apologiei, adică din “Despre dumnezeieștile lucrări și împărtășirea după acestea”, întemeindu-și spusele pe tot mai multe locuri din epistolele pauline și din scrierile sfinților Vasile cel Mare și Maxim Mărturisitorul. Tema e stabilită în prolog (1-2) prin referire la opinia adepților lui Achindin, cum că darul îndumnezeitor este creat și este, de fapt, o imitare naturală sau o habitudine naturală, o ameliorare morală, pentru că dacă - pe motiv că se împărtășesc de Dumnezeu - harul împărtășit sfinților ar fi nezidit, atunci - pe același motiv - tot nezidit ar fi și darul dumnezeiesc ce ajunge la toate zidirile. Se argumentează apoi că harul dumnezeiesc este lucrare nezidită (3-8), se vorbește despre faptul că toate zidirile se împărtășesc de darul lui Dumnezeu - de la cele nesimțitoare, până la cei mai aleși dintre sfinți - dar fiecare dintre acestea de pe treapta ei (9-22), despre neconfundarea ființei cu lucrarea (23-29). În epilog (30) se încheie - printr-o rugăciune și o doxologie - întregul tratat tripartit.” Citește mai puțin...