O rară analiză în profunzime a subtilităților șamanismului huichol, Învățăturile șamanilor peyotl descrie cele cinci locuri sacre ale tribului huichol și ceremoniile lor care gravitează în jurul plantei sacre peyotl.
Învățăturile huichol legate de percepție, centrate asupra celor cinci puncte ale atenției, ne pun în legătură cu adevărata noastră esență și revelează relația profundă dintre cosmologia huichol, gnosticism și creștinism, mai ales Isus Cristos și Fecioara Maria. Împărtășindu-și conversațiile intime și călătoriile cu șamanul numit de el „Isus Peyotl”, autorul explică modul în care credințele huichol gravitează în jurul celor cinci direcții sacre, al celor cinci locuri sacre și al celor cinci puncte ale atenției. După cum explică Jesús Peyotl, cele cinci puncte ale atenției se referă la împărțirea atenției tale, rămânând, în același timp, concentrat asupra sinelui tău lăuntric. Chiar dacă pentru majoritatea oamenilor aceasta nu este o stare de conștiință normală, când cultivăm aceste puncte ale atenției ne descoperim adevărata esență și ne apropiem de Dumnezeu. Cuprins: Cuvânt înainte • Mulțumiri • Introducere • Legat la butuci • Jesucristo • Centrul universului • Gnoza lui Isus • Cele cinci puncte ale atenției • Un strămoș excepțional • Cerro Gordo • Wirikuta • Căpetenia • Coliba doctoriei • Epilog • Glosar Fragment din volum: “Bănuiesc că huicholii erau obișnuiți să urce pe munte de la altitudinea la care ne aflăm acum, dar acum există un drum care urcă încă și mai sus pe munte. Arn convenit să mergem în continuare, pentru a vedea unde ne va duce drumul. Era limpede că acele camioane pentru transportul buștenilor nu se vor mișca din loc până dimineață. Chiar în momentul când voiam să pornim, un bărbat mi-a ciocănit în parbriz. S-a prezentat ca fiind “el jefe” (șeful) și ne-a întrebat ce făceam acolo. Se vedea clar că omul nu era O'dăm, ci mexican. I-am spus că intenționăm să mergem în vârful muntelui, iar când s-a uitat în rnasină și i-a observat pe huicholi, a chicotit, zicând că cei din tribul O'dăm îi spusese că vor veni niște indieni în costume colorate. Ne-a spus că ei nu tăiau copacii din apropierea locului sacru și că tribul O'dăm ne îngăduia să le folosim drumul dacă doream. Asta ne-ar fi ajutat să parcurgem o parte a distanței. Omul a scos din buzunarul jachetei un teanc de hârtii, a luat-o pe prima și mi-a dat-o. Hârtia avea antetul companiei forestiere și, sub el, era tipărit un număr. Șeful m-a sfătuit să pun hârtia pe bord, pentru ca oarnenii lui să știe că am vorbit cu el, dacă ne vor vedea camioneta. Am fost surprins că ne-a dat permisiunea fără a cere mița, ceea ce în Mexic era nu doar ceva obișnuit, ci și de așteptat. După ce mi-a înmânat hârtia, a rămas locului, fapt pe care l-am luat ca pe un semn, dându-i o bancnotă de 50 de pesos, pe care a luat-o fără să stea pe gânduri. L-am lăsat pe șef și am început să urcăm, însă atmosfera din camionetă se tensionase. Nu puteam să înțeleg ceea ce trebuie să fi simțit huicholii decât amintindu-mi sentimentele încercate când mă duceam să vizitez locuri speciale din natura pe care le cunoscusem în tinerețea mea."
