In slujba Kremlinului

    Editura Corint publică o nouă carte a scriitorului Vladimir Fedorovski, "În slujba Kremlinului. Spioni care au schimbat cursul istoriei". Vladimir Fedorovski este cel mai editat scriitor de origine rusă din Franța și autorul mai multor bestselleruri internaționale, printre care "Le Roman des Tsars" (2013), "Le Roman de la Perestroika" (2013), "La Magie de Moscou" (2014), "La Volupté des Neiges" în 2015 și "Secolul roșu", apărut în 2016 la Editura Corint.
Citește tot rezumatul cărții In slujba Kremlinului... Autorul a fost recompensat cu numeroase premii, printre care, în 2012, „Grand prix Palatine du roman historique” pentru Le Roman de Raspoutine (2011).     În slujba Kremlinului, lucrare care face parte din colecția Corint Istorie, încearcă să răspundă la întrebări precum: Care a fost rolul spionilor în timpul Revoluției Ruse, al celui de-al Doilea Război Mondial și mai ales în timpul Războiului Rece? Care a fost strategia secretă a lui Mihail Gorbaciov în momentul căderii Zidului Berlinului? Cum a sabotat „cârtiță” KGB lovitura de stat de la Moscova care în urmă cu mai mult de două decenii a anunțat sfârșitul Uniunii Sovietice?     Autorul, martor al evenimentelor majore ale secolului al XX-lea, susținător al perestroikăi și al reformelor democratice, oponent al puciului din august 1991, dezvăluie aspectele necunoscute ale perioadei de tranzit spre Rusia de astăzi.      Fragment din volum:       “Într-o zi posomorâtă de decembrie 1961, în biroul rezidentului CIA din Helsinki s-a prezentat un bărbat chipeș care ducea sub braț o sacoșă plină cu documente ultrasecrete. Era un cetățean sovietic pe nume Klimov, care cerea azil politic în SUA.     Șeful antenei CIA s-a arătat circumspect la început. „Cadoul" părea prea frumos, ar fi putut fi un provocator. Dar primele contacte au demonstrat importanța dezvăluirilor sale. Dezertorul a fost transferat imediat la sediul central al CIA.     Din acest moment, povestea a căpătat o turnură fantastică. Golitin a început să facă mofturi și a refuzat mai mulți ofițeri recrutori americani care, în ochii lui, nu erau „destul de sus plasați ca să fie demni de mărturisirile lui". În cele din urmă, un specialist în contraspionaj, James Jesus Angleton, a fost numit să analizeze cazul lui.     Cei doi bărbați au stabilit imediat o relație de încredere, căci dacă nu împărtășeau aceleași convingeri, aveau cel puțin aceeași obsesie legată de omniprezența KGB-ului în Occident. Combinând mari revelații și discursuri imaginare, Golițin a proclamat sus și tare ca „spionii sovietici [erau] peste tot". Interlocutorul său american părea la fel de convins că numeroși informatori ai Kremlinului se aflau în vârful ierarhiei occidentale. Adevărul este că această relație suprarealistă de interdependență între de dezertor și ofițerul său recrutor aproape că a compromis întregul sistem al serviciilor secrete din Occident.      Dar ce dezvăluiri făcuse Golitin? Despre Canada, a afirmat că ambasadorul ei în URSS, avut la mână de KGB deoarece era homosexual, lucra pentru Kremlin; dar ancheta nu a dus nicăieri.     Despre Marea Britanie, a dat asigurări că există o rețea de cinci agenți sovietici de excepție. Totuși, toate aceste lucrurl erau deja de notorietate publică. Doi dintre acești agenți, Guy Burgess și Donald MacLean, fuseseră demascați și se refugiaseră la Moscova în 1951. Al treilea, Kim Philby, avea să-i urmeze în curând. Al patrulea, sir Anthony Blunt, conservator la Muzeul Regal, și-a făcut mea-culpa și a recunoscut că lucrase pentru sovietici; confesiunea lui merită iertarea. Cât despre al cincilea, contraspionajul britanic pornise pe urmele lui; în zadar..." Citește mai puțin...