Într-un cartier rău famat din Edinburgh, poliția descoperă un cadavru înconjurat de seringi, lumânări și simboluri satanice. Deși ar putea întocmi pentru acest caz un raport de moarte accidentală prin supradoză, detectivul John Rebus n-o face, ci își începe investigațiile, atât prin adăposturile toxicomanilor, cât și prin reședințele luxoase ale bogătașilor, încercând să descopere ucigașul.
Treptat înaintea lui se dezvăluie o lume a corupției, pariurilor ilegale și afacerilor dubioase. Fragment din volum: “Rebus reuși cu greu să urce scările până la birou. Stătea la masa de zece minute când poftă de un ceai îl făcu să se întindă spre telefon. Apoi se lăsă pe spate, ținând în mână o foaie de hârtie pe care încercase să ordoneze informațiile despre caz. Îngheța la gândul că totul ar putea fi o pierdere de timp și efort. Un posibil juriu ar trebui să lucreze din greu pentru a găsi o urmă de infracțiune în toate astea. Nu există nicio sugestie că Ronnie nu se injectase singur. Cu toate astea, fusese privat de reaprovizionare, în ciuda faptului că nu există vreo criză de droguri în oraș și cineva îi mutase cadavrul și lăsase în urmă un pachet cu heroină bună, sperând, probabil, că va fi testată, găsită curată și astfel s-ar înregistra moartea accidentală: un simplu caz de supradoză. Dar fusese depistată otravă de șobolani. Rebus se uită la hârtie. Deja prea mulți de „poate", prea multe presupuneri. Poate că încadrarea nu fusese bună. „Așadar, mai fă o tură, John, și ia-o de la început." De ce s-ar fi dat cineva peste cap să-l omoare pe Ronnie? Până la urmă, săracul vagabond s-ar fi omorât singur. Ronnie fusese ahtiat după o doză, apoi primise una, dar ar fi trebuit să știe că marfa era prea puțin pură. Deci, fără îndoială, a știut că persoana care-l aproviziona îl dorea mort. Dar a luat-o oricum... Nu, privind lucrurile așa, e și mai lipsit de sens. De la început. De ce l-ar fi vrut cineva pe Ronnie mort? Erau câteva răspunsuri evidente. Pentru că știa ceva ce nu ar fi trebuit să știe. Pentru că deținea ceva ce nu ar fi trebuit să dețină. Pentru că nu deținea ceva ce ar fi trebuit. Care era răspunsul corect? Rebus nu știa. Se părea că nimeni nu știa. Imaginea de ansamblu era tot lipsită de sens. O bătaie în ușă, care apoi se deschise împinsă de un agent care aducea o cană de ceai. Agentul era Harry Todd. Rebus îl recunoscu.”
