Daca esti asa destept, de ce nu esti fericit?

   Cartea de față te invită să descoperi cele mai importante cercetări asupra unor factori determinanți ai succesului care ajung să-ți afecteze fericirea. Raj Raghunathan analizează cele mai frecvente 7 tendințe de care oamenii de succes trebuie să scape, precum și cele 7 obiceiuri pe care trebuie să le cultive, lată câteva dintre descoperirile sale surprinzătoare: • Corelația dintre bogăție și fericire este mult mai mică decât te-ai fi așteptat; • Generozitatea nu este doar o cheie a fericirii, ci și un factor determinant al succesului pe termen lung; • Aprecierea incertitudinii, și nu căutarea deținerii absolute a controlului, este necesară pentru a fi fericit.      CUPRINS: Prefață.
Citește tot rezumatul cărții Daca esti asa destept, de ce nu esti fericit?... De ce este nevoie pentru a duce o viață fericită și împlinită? Introducere: Ce m-a determinat să predau fericirea și cum este structurată această carte Capitolul 1A: Primul„păcat"capital împotriva fericirii: deprecierea fericirii Capitolul 1B: Primul obicei al oamenilor fericiți: prioritizarea — și nu căutarea — fericirii Capitolul 2A: Al doilea„păcat"capital împotriva fericirii: vânarea superiorității Capitolul 2B: Al doilea obicei al oamenilor fericiți: în căutarea stării de flux  Capitolul 3A: Al treilea„păcat"capital împotriva fericirii: disperarea după iubire  Capitolul 3B: Al treilea obicei al oamenilor fericiți: nevoia de a iubi (și de a dărui) Capitolul 4A: Al patrulea „păcat" capital împotriva fericirii: controlul excesiv  capitolul 4B: Al patrulea obicei al oamenilor fericiți: controlul interior  capitolul 5A: Al cincilea„păcat" capital împotriva fericirii: neîncrederea în ceilalți Capitolul 5B: Al cincilea obicei al oamenilor fericiți: exersarea „încrederii inteligente" Capitolul 6A: Al șaselea„păcat" capital împotriva fericirii: căutarea pasionată/indiferentă a pasiunii Capitolul 6B: Al șaselea obicei al oamenilor fericiți: căutarea liniștită a pasiunii Capitolul 7A: Al șaptelea„păcat" capital împotriva fericirii: dependență de minte Capitolul 7B: Al șaptelea obicei al oamenilor fericiți: mindfulness-ul Capitolul 8: Calea de urmat Mulțumiri • Anexa • Note      Fragment din volum:       “Maimuțele lui Harlow       Harlow nu și-a propus să încerce să dovedească faptul că iubirea și educația sunt la fel de importante pentru ființa umană ca hrană și nutrienții. Voia să dovedească altceva, și anume că ființele vii nu sunt mașinile în care behavioriștii le-au transformat. Dar asta e o poveste pentru altă dată. Pentru a-și testa teza despre iubire, Harlow avea nevoie de maimuțe, iar în anii '40, în Statele Unite, maimuțele erau o raritate. Așa că Harlow a făcut ceva ce nimeni nu a făcut vreodată: a crescut propriile maimuțe, lăsând maimuțele adulte să se împerecheze în laboratorul său. Se înțelege că Harlow voia să crească maimuțe sănătoase, și, pentru a-și mări șansele, le-a separat pe maimuțele pui de mamele lor imediat după naștere. Acești pui au fost puși în cuști separate pentru a preveni proliferarea bolilor. Astfel, în mod ironic, Harlow le-a refuzat puilor oportunitatea de a fi alintați și ținuți în brațe de mamele lor, pentru că voia să crească maimuțe sănătoase.     După cum poate că ai ghicit, contrar așteptărilor lui Harlow și ale echipei sale, maimuțele de laborator au suferit pe plan psihologic. Maimuțele sănătoase, dacă sunt în aceeași cușcă, sunt curioase să se descopere una pe cealaltă și încep imediat să se joace - cam așa cum fac copilașii sănătoși. În continuare, după ce au petrecut ceva timp împreună, maimuțele sănătoase creează legături și se opun separării. Dar maimuțele crescute în laboratorul lui Harlow erau diferite. Când au fost aduse în aceeași cușcă, fie nu au arătat interes pentru celelalte, fie au fost ostile pe față. Nu le plăcea că alte maimuțe să le atingă sau chiar cercetătorii; dacă cineva se apropia prea mult, deveneau agresive și puteau să-l rănească. În plus, multe dintre maimuțe își făceau rău zilnic - mușcându-și membrele. Multe dintre ele se legănau întruna și se uitau în gol cu indiferență. Mai târziu, Rene Spitz, un cercetător care lucra cu orfani, va descoperi că acei copilași lipsiți de dragoste și de educație umană vor manifesta aceleași simptome.” Citește mai puțin...