Prieteniile toxice

    Ni s-a întâmplat tuturor să trăim o relație amicală dificilă, uneori chiar insuportabilă. Cum se poate ca o prietenie să devină toxică? Poate una din cele două persoane a suferit o transformare? Sau dinamica relației a fost dintotdeauna nereușită? S-a schimbat ceva în raportul lor de reciprocitate? Este vorba cumva despre o prietenie care nu mai are nimic de oferit? Cum să ne auzim mica voce interioară ca să recunoaștem ce se petrece cu adevărat?     Mireille Bourret descrie aici legăturile pe care le întrețin oamenii în funcție de tipurile lor de personalitate.
Citește tot rezumatul cărții Prieteniile toxice... Apoi ne învață cum să vedem dacă aceste legături sunt bune sau nu și ne ghidează în alegerea soluției potrivite în cazul în care avem probleme. Puteți fugi sau îl puteți înfrunta pe celălalt, dar e bine să știți că există o gamă întreagă de reacții intermediare pentru a rezolva un conflict, păstrând totodată echilibrul amical.     Cu toate că fiecare prietenie este unică, veți găsi în această carte soluții pentru a ști ce să faceți dacă aveți o relație problematică. După această lectură, veți putea discerne orice problemă relațională și veți putea alege cele mai bune strategii pentru a nu va face rău nici dumneavoastră, nici prietenului.     Mireille Bourret are specializări în drept, sociologie și criminologie. Experiența ei în toate aceste domenii i-a permis să conceapă tehnici de soluționare a conflictelor în viața de zi cu zi.      Fragment din volum:       “Pentru a decide și a reacționa     Dacă v-ați decis să nu mai continuați această relație fără ca totuși să vreți să închideți ușa, încetați pur și simplu să contactați această persoană. Dacă vă contactează ea, găsiți pretexte să n-o mai vedeți. Încercați să nu adoptați un ton tăios, iritat sau sec, pentru a nu provoca o rană care ar veni să adâncească problemele deja existente. De fapt, evitați persoana fără s-o arătați totodată (ceea ce este în sine un comportament pasiv-agresiv). Odată ce veți fi utilizat această manevră un oarecare timp, pasiv-agresivul nu va mai face parte din viața dumneavoastră cotidiană: nu se va mai pune el în situația de a vă suna dacă știe că se va lovi de un eșec, adică de faptul că veți refuza să-l vedeți.     Dacă vă decideți să nu schimbați nimic, lucrați asupra propriilor dumneavoastră reacții: conștientizați-vă iritarea și constatați în ce ocazii o resimțiți. Rămâneți amabil și comportați-vă cu tact, ceea ce va veni să dezaprobe ostilitatea subiacentă. Amintiți-vă că această ostilitate este resimțită față de persoanele semnificative, ceea ce înseamnă că sunteți important pentru el. Observați în egală măsură cum se descurcă ceilalți prieteni ai lui, pe care pasiv-agresivul nu-i deranjează, și vedeți cum ați putea face astfel încât agresivitatea subiacentă să nu vă afecteze.     Dacă vreți să mențineți relația cu un pasiv-agresiv, însă aducând schimbări acesteia, dumneavoastră trebuie să munciți. Cereți-i mai des părerea și acceptați ceea ce propune când este posibil; astfel, sentimentul lui de incompetență nu va fi pus în evidență. Încercați, prin întrebări calme și interesate, să-l determinați să fie mai explicit atunci când face insinuări. Puteți să-i explicați ceea ce înțelegeți din mesajele lui, dar fără să apelați la acuzații sau reproșuri: dacă îl criticați așa cum ar face-o un părinte sau un patron, veți sfârși prin a-l răni, și n-ar înțelege nimic din mesajul dumneavoastră. Nu trebuie nici să lăsați impresia că nu-i observați comportamentele; totodată, atâta vreme cât asta nu vă deranjează personal, nu există motive să puneți gaz pe foc. De fapt, nu sunteți nici unul dintre părinții lui, nici patronul lui.” Citește mai puțin...