Un duce de neuitat

    Elise DeVries nu este deloc ceea ce pare. Noaptea, actrița îi captivează pe amatorii de teatru din Londra cu abilitatea de a intra perfect în pielea personajelor pe care le interpretează. Ziua, își folosește aptitudinile de deghizare în serviciul unei agenții de elită, cunoscută pentru modul discret în care se ocupă de scandaluri care ar putea compromite reputații.
Citește tot rezumatul cărții Un duce de neuitat... Când Elise primește sarcina de a-l găsi pe ducele de Ashlând, descoperă că a nimerit în mijlocul unei drame cât se poate de reale.     Noah Ellery trăiește departe de strălucirea înaltei societăți londoneze și duce o viață simplă la țară. Și se pare că s-a descurcat foarte bine când a fost vorba să evite orice complicații sau implicări sentimentale – asta până când o întâlnește pe Elise și își dă seama că este cea mai frumoasă femeie pe care a văzut-o vreodată. Însă, când tânăra își mărturisește adevărata identitate și sentimentele pe care le nutrește pentru el, ducele trebuie să înfrunte trecutul pe care l-a lăsat în urmă... dacă vrea s-o păstreze pe femeia care i-a furat inima pentru totdeauna.       Fragment din volum:       “„Sunt în aceeași tabără cu tine, nu în cea inamică."     În sufletul său se purta o bătălie, o adevărată înfruntare decisivă cu partea din el în care precauția și resentimentele se implantaseră adânc. Aceasta îl ajutase să se țină la distanță și la adăpost de trecutul său ani de-a rândul, lucru care îl ajutase să supraviețuiască de unul singur. Acum însă, Noah se întreba dacă își mai dorea să se țină la distanță, la adăpost. Asta pentru că, de cealaltă parte, inimă și conștiința îi erau influențate de admirație și speranță. Pentru că, atunci când Elise DeVries intrase în viața lui, călare pe calul ei frumos, adusese cu ea ideea că, de fapt, nu era singur. Și afirmarea insistentă că, dacă făcea această alegere, putea fi tot ceea ce Elise părea să creadă că avea potențialul de a fi.     Femeia aceasta credea în el. Chiar și dacă îi știa toate tainele, tot credea în el. Mai mult decât crezuse el însuși vreodată.     Iar faptul că era conștient de asta făcea să îi fie greu să se concentreze asupra oricărui alt lucru de pe lume decât asupra acestei femei frumoase, care ținea în continuare în mâini o pușcă Baker.     Nu-și putea desprinde ochii de la ea. Refuză să ia în seamă grupurile de oameni care murmurau și arătau către ținte. Refuză să o ia în seamă pe domnișoara Silver, care primea felicitările tatăl ei, lângă marginea câmpului. Refuza să ia în seamă persoanele că rămăseseră în apropiere, fixând-o pe Elise cu priviri curioase. Se duse direct lângă ea și se opri, având pur și simplu nevoie să fie alături de ea.     Elise îi adresă un zâmbet scurt, după care se aplecă pentru a cerceta cremenea de la pușcă.     - Unde e Sarah?     - E cu John, rosti Noah, încercând din răsputeri să arboreze un aer politicos pentru a rezista impulsului copleșitor de a o săruta și, astfel, să mențină această senzație îmbătătoare de complicitate pentru încă alte câteva momente.” Citește mai puțin...