SERIA „LORZII NOPȚII“ Cu mult timp în urmă, Sophie Lawrance a ales prudența în defavoarea pasiunii, respingând, de dragul familiei ei, dragostea unui tânăr rebel, în ciuda durerii pe care această respingere i-a lăsat-o în suflet.
Dar, când o greșeală din trecutul tatălui ei iese la suprafață, amenințând să distrugă tot ce are Sophie mai drag, frumoasă tânără, ajunsă într-o situație disperată, știe că există un singur bărbat ale cărui abilitați obscure o pot salva. Cameron Daggett este un bărbat cu multe secrete… și cu chiar mai multe păcate. Nu a uitat însă niciodată durerea pricinuită de pierderea scumpei lui Sophie. Dar acum, când i se oferă o nouă șansă de a-i cuceri inima, Cameron își înfrânge furia și acceptă să o ajute pe Sophie să salveze onoarea tatălui ei. Împreună, cei doi se avântă într-o aventură periculoasă, care îi va purta spre un domeniu izolat, undeva la malul mării, unde au de înfruntat un adversar viclean – dar și propriile dorințe arzătoare. Vor fi, oare, mistuiți de flăcări? Sau vor dovedi că dragostea adevărată poate învinge orice opreliști? Fragment din roman: “Cameron se strâmbă când se gândi la toată zeflemeaua usturătoare pe care avea să o îndure. „Dar ce-i corect e corect", recunoscu el. Și el se desfătase cu încântare și fără milă când îi înțepase din toate puterile. Nu prea putea să se plângă dacă de data aceasta colții se întorceau acum spre el. Se cufundă într-o tăcere meditativă, își continuă drumul, iar gândurile sale se mutară de la prietenii lui la Sophie - un subiect mult mai complex și mai tulburător. Atracția fizică dintre ei era imposibil de tăgăduit. Asemenea scânteilor care fac uleiul să ia foc, flăcările se aprindeau de la prima atingere. Cât despre sentimentele ei mai profunde... Scoase un oftat chinuit, apoi ridică privirea spre norii care se jucau de-a v-ați ascunselea cu soarele. Sophie își punea inima pe tavă. Întocmai ca el, ea învățase să își păstreze adevăratele sentimente bine ascunse. Și totuși, dincolo de spectacolul grijuliu al logicii, văzuse o licărire a gândurilor ei cele mai intime. O pâlpâire de soare, glorioasă și strălucitoare, care îl încălzise până în străfundul inimii. „Iubire." Ar fi trebuit să fie simplu. Dar ce fel de viață putea să îi ofere? Era un bastard care își făcea veacul prin lumea crimelor clandestine, care alunecă printre umbre și secrete. „Cum să îi cer să trăiască într-un asemenea întuneric?" Sophie era o făptură de lumină și soare. Ar nega, dar, după un timp - o lună? un an? - ar începe să se stingă treptat. Parcă influențat de starea lui de spirit năvalnică, cerul se hotărî să elibereze deodată o ploaie torențială. Cameron ridică gulerul hainei și continua să înainteze prin picăturile aspre și vânturile biciuitoare. În scurtă vreme, se transformară într-o ceață deasă combinată cu ploaie cu intermitențe. Când ajunse la Londra, era ud, îi era frig și era mort de oboseală."
