Tristan, duce de Shelbourne, are un singur scop: să-și găsească o soție pe care s-o poată suporta până când moartea îi va despărți. Pentru el, dragostea nu este necesară – nici dorită.
Dar cum să aleagă dintr-o mulțime amețitoare de candidate bogate, dar lipsite de minte? Cea mai bună idee ar fi să o angajeze pe cea mai cuviincioasă pețitoare din Londra. Chiar dacă apoi trebuie să se prefacă din răsputeri că nu o consideră cea mai captivantă femeie pe care a întâlnit-o vreodată... Să-l ajute pe afurisitul duce să pună la cale o competiție pentru a-și alege perechea perfectă este genul de provocare pe placul Tessei Mansfield. Metodele ei poate că sunt scandaloase, dar ea este hotărâtă să-i găsească notoriului burlac mai mult decât o soție – îi va aduce dragostea adevărată. Cu toate acestea, când Tessa le urmărește pe femei concurând pentru afecțiunea ducelui, descoperă că tânjește să-i câștige chiar ea inimă. După ce un sărut furat îi confirmă dorința lui Tristan, Tessa își dă seama că a încălcat regula numărul unu a unei pețitoare: să nu te îndrăgostești niciodată de un viitor mire. Fragment din roman: “Era încă șocată după cearta lor din acea zi. După cină din seara aceea, Tessa ședea în salon lângă ducesă, pretinzând că participă la conversație. Se simțea deopotrivă revoltată și întristată. Tristan o rănise pentru că ea îl rănise. Ar fi vrut să se întoarcă în timp, într-o perioadă în care puteau să facă schimb inteligent de replici și să flirteze, punându-se foarte puțin în pericol. Dar în trăsură merseseră prea departe. Intimitățile pe care le împărtășiseră complicaseră lucrurile, o făceau vulnerabilă la dorințe și pasiune. Iar acum suferea pentru că își permisese să se îndrăgostească de el. Îl voia înapoi, voia tot farmecul, pretențiile, tot ce avuseseră împreună. Dacă i s-ar mai fi oferit ocazia, ar fi făcut la fel. Pentru ca tânjea să fie în brațele lui, să-i atingă pielea fierbinte și să se topească în extazul pe care i-l arătase el. Voia audă sunetul răgușit când îi provoca plăcere. Voia să fie piele pe piele cu el, voia să-i aibă tot pentru ea. Și nu îl va putea avea niciodată. Curtarea se îndreptă spre marele final. A doua zi, toți musafirii vor participa la un picnic pe malul lacului, iar sâmbăta, Tristan va vorbi cu amândoi tatii. Va face alegerea finală, iar ea nu-l va putea convinge să aștepte să-și găsească marea iubire. Astăzi, el o întrebase dacă l-ar refuza și dacă obstacolele ar fi înlăturate. Ea ar fi trebuit să mintă, dar nu reușise. Ani la rând se folosise de jumătăți de adevăruri și de omisiuni ca să-și păstreze în siguranță secretele urâte. Orice ca să nu mintă direct, pentru că îi era rușine de minciunile pe care i le spusese bietului ei unchi îndoliat. Tristan nu-i dăduse ocazia să scape, dar după aceea ar fi vrut să se pocnească pentru asta. Ar fi putut pleca mai devreme, dar fusese atât de furioasă pe el, că-i întinsese capcana aceea. Iar acum știa adevărul despre sentimentele pe care le avea."
