eBook Trantind usa

Am (sper!) luciditate, încerc să am bun-simț și onestitate. Am pragmatism. Calculez, în termenii realității, ce se poate, ce nu se poate. Eu i-am judecat pe toți - în mod special pe politicieni - prin propria mea grilă.
Citește tot rezumatul cărții eBook Trantind usa... Am propria mea grilă din 1990 încoace. Asta am făcut mereu când am scris despre politică și asta fac și acum: pun totul în grilă. Mi se pare cel mai onest așa. Și nu judec oameni, ci fapte și vorbe în funcție de acele repere ale grilei. Nu am sentimente, nu am dușmani, nu am prieteni. Nu e loc de prietenii acolo unde nu sunt senți¬mente. Or eu nu am sentimente pentru politicieni, pentru politică. - Tia Șerbănescu Tia Șerbănescu este un fel de "crucișător moral al presei românești". Dacă presa poate învăța pe cineva să gândească, după ce va fi dat deoparte grâul (puțin) de neghina (multă), atunci Tia este unul dintre cei mai buni și mai eficienți însoțitori în această privință. Prin ce spune, prin cum spune, prin consecvența cu care spune ceea ce spune, prin eleganță și stil. Tia este, și în presă, o prezență cu adevărat luminoasă - și o iubesc și pentru asta. - Cristian Pătrasconiu Am două reguli pe care le-am respectat cât am putut. Prima e să nu spui sau să nu scrii despre nimeni ceva ce n-ai putea să-i spui în fața… A doua regulă e să nu te iscălești mai mult de două ori în aceeași zi. Fragment din ebook: CRISTIAN PATRASCONIU - Cine este Tia Iftime? TIA ȘERBĂNESCU -  (Râde.) Eu, Tia Șerbănescu. Iftime e numele meu de căsătorie. Și, ca să te încurc și mai tare, o să spun și că atunci când m-am născut mă numeam Ecaterina Oprea. Am fost înfiată de familia Șerbănescu și am devenit Ecaterina Șerbănescu; de aici, Ția Șerbănescu. Mi s-a  spus Ția de când eram mică, la țară, în comuna Sărățeni. Ecaterina e prea lung, Tia venind ca o prescurtare de la acest prenume care în biserica sună tare frumos. Deși în sat prescurtările de la Ecaterina – căci era un nume destul de frecvent – erau Tincuța, Tică, Ticuță, nu știu cui i-a venit ideea să-mi zică Ția, și așa a rămas, m-am obișnuit și mi-a plăcut foarte mult. La patru ani, prin adopție, am devenit Șerbănescu, iar numele meu era prea  lung - Ecaterina  Șerbănescu. Sună ca Ecaterina Andronescu... Nu mai termini să-l rostești. Am ales Ția Șerbănescu. Așa am debutat în presă și așa mi-a rămas numele „de scena“ până astăzi. M-am obișnuit cu acest nume și, mai mult decât atât, au fost momente importante în viața mea când mi-a prins bine. Mai precis, m-am felicitat că am ales să semnez astfel, pentru că numele mi-a apărat familia de mai multe atacuri la adresa mea. - Numele ca un scut... - Da.  I-a  aparat  pe  oamenii  din  jurul  meu  în  m mente grele, i-a păstrat într-un cocon de mătase, ca să zic așa. Sau într-un con de umbră. Citește mai puțin...