Dintr-un muzeu din Londra dispare un calamar lung de nouă metri, împreună cu acvariul lui. Custodele Billy Harrow vrea să elucideze misterul și descoperă o lume stranie, populată de adepți ai cultului calamarului uriaș, tatuaje vorbitoare, asasini, statui ce prind viață și animale intrate în grevă.
Urmărit de polițiști și criminali deopotrivă, Billy este nevoit să renunțe la viața lui obișnuită și să se alieze cu un renegat al cultului calamarului pentru a recupera creatura furată și a opri forța necunoscută ce amenință cu sfârșitul lumii. Fragment din romanul "Kraken" de China Mieville: “În noua Londra? Atenția vastă, lipsită de compasiune a orașului e ațintită asupra ta, îi spusese Teuthexul. „Ești vânăt." Billy se imagină ieșind la suprafață cu ochii mari, ca un pește și Londra — unde îl așteptau Tatuajul, Goss, Subby, atelierul — remarcându-l. „Aha, deci aici erai!" Se plimbă pe sub oraș aproape de parcă ar fi fost liber. De mai multe ori, trecu pe lângă krakeniști care se holbară la el, iar el le întoarse privirile, dar totuși nu-l întrerupseră. În unele locuri, basoreliefurile cenușii cu cefalopode se sfărâmaseră și dedesubt se vedeau cărămizile străvechi. Descoperi o ușă care dădea într-o cameră bine luminată. Scoase o exclamație de uimire. Încăperea avea proporțiile reduse ale unei mici anticamere, dar podeaua se află mult dedesubt. Era absurd de adâncă. Trepte duceau în jos. Era un puț plin cu rafturi de cărți. De aceste rafturi erau rezemate scări. Pe măsură ce posesiunile bisericii sporiseră, își zise Billy, limitările orizontalei siliseră generațiile de adoratori ai krakenului să sape ca să-și extindă biblioteca. Pe când cobora, Billy citi titlurile. O Carte tibetană a morților alături de Baghavad Gîta, două sau trei Corane, Testamentele, cel vechi și cel nou, theonomicoane aztece sau oculte. Suma cunoașterii krakeniste. Folclor cefalopod; biologie; umor; artă și oceanografie; volume broșate ieftine și raritați de anticariat. Moby Dick, cu siluete gravate pe copertă. Cele 20.000 de leghe ale lui Jules Verne. Efigia premiului Pulitzer imprimată pe o singură pagină a unei cărți, unde fraza „Calamări gigantici, propulsându-se pe fundul mării în întunericul cel rece” era singura parte vizibilă de sub cerneală. Mareea cea mai înaltă de Jim Lynch, așezată cu susul în jos ca un lucru necurat. Tennyson și o carte de poezii de Hugh Cook erau așezate față în față, deschise la aceeași pagină. Billy îl citi pe „adversarul" Lordului Alfred.”
