1915: Visul spulberat al armenilor

„Pentru a comemora genocidul armean, Gaidz Minassian, specialist în istoria Armeniei și Caucazului, profesor la Sciences-Po și jurnalist la Le Monde, a reconstituit, în Visul spulberat al armenilor, aventura unui grup de tineri revoluționari armeni fascinați de modelul francez al Luminilor și hotărâți să lupte pentru propriile drepturi, pentru recunoașterea identității lor în cadrul Imperiului Otoman, precum și pentru emanciparea și egalitatea tuturor popoarelor.
Citește tot rezumatul cărții 1915: Visul spulberat al armenilor... Proiect ambițios, care pleacă de la mobilizarea politică tradițională și pașnică și sfârșește în radicalizarea armată, ba chiar în terorismul anarhist. Liderul lor emblematic se numea Christapor Mikaelian, unul dintre fondatorii FRA (Federația Revoluționară Armeană). O parte dintre ei vor cunoaște un destin tragic și vor fi capturați de la primele arestări ale armenilor din Constantinopol, în aprilie 1915, care marchează începutul a trei ani de silnicii...“ (Jean-Claude PERRIER, L’Orient Litteraire) „Armenii au fost masacrați după niște metode barbare care țin de secolul al XIX-lea, în numele unui program de modernizare a societăților destinat să introducă Europa și Turcia în secolul XX. Poate că a venit timpul pentru comunitatea internațională să le aducă un omagiu și să facă dreptate la începutul acestui secol XXI, pentru că toți acești «sacrificați» ai patriei (Yerkir) să poată dormi în pace și devotamentul lor să fie în sfârșit recunoscut de Istorie sau să capete un sens în dezvoltarea umanității. Atâta timp cât lumea, și în primul rând Turcia, nu recunoaște genocidul din 1915 – această crimă care leagă o ramură a omenirii de pământul său –, Yerkirul nu-și va relua Istoria. Până atunci, armenii trebuie să se străduiască să iasă din imaginar și să facă din Yerkir nu un loc memorial intangibil, ci un spațiu real. Astfel, în loc să se blocheze într-o postură de victimă care nu se mai justifică – fiindcă e sterilă și fără efect –, această revenire la real îi invită pe armeni să înscrie sacrificiul acestor generații de combatanți și de intelectuali pe lista universală a popoarelor care luptă pentru Libertate.“ (Gaidz MINASSIAN) Traducere de Elena Bulai Fragment din cartea "1915: Visul spulberat al armenilor" de Gaidz Minassian "Raffi, care trimite știri din Iran. După o ședere în satul Agulis, în 1875, Raffi se stabilește la Tbilisi și devine mâna dreaptă a lui Krikor Ardzruni. Aici își va scrie cele mai mari romane ale sale... Nepăsătorul Constantinopol nu rămâne străin de această agitație. De la venirea lui Hrimian Hairik în fruntea Patriarhiei, luptele dintre liberali și conservatori se cristalizează în jurul situației grele a armenilor din provincii. Susținut de liberali și de tânăra generație de scriitori cuceriți de ideile lui Montesquieu, Rousseau și Diderot, Hrimian Hairik se lovește de un front ultraconservator, ostil față de discursul său naționalist și metodele sale, pe care le consideră nepotrivite față de sultan. În realitate, clasa superioară armeană și ierarhia clericală nu-și ascund neîncrederea în ceea ce-l privește: l-au considerat mereu un eretic, pe el, care s-a făcut călugăr târziu, după moartea soției și a fiicei lui. La presiunea lor, el trebuie să demisioneze din funcțiile sale în 1873 și să se întoarcă la Van. Îl înlocuiește un nou patriarh: Nerses Varjabedian (1837-1884), cu o fire mai calmă, dar, în realitate, împărtășind aceleași idei ca predecesorul său. Căci Hrimian Hairik a marcat profund conștiințele cetățenilor armeni, în așa măsură încât mai mulți intelectuali își însușesc ideea de a merge Către Armenia (Depi Hayastan) și cheamă la deșteptare, apăsând pe coarda națională a unui popor divizat. Printre ei, francofonul și francofilul Magardici Portukalian (1848-1921) se face cunoscut prin denunțarea despotismului proprietarilor funciari armeni și al aga (stăpâni) care exploatează sărăcia poporului, fără vină în ajutor în viața de zi cu zi. Profesor, ziarist și agitator inspirat de Revoluția Franceză, Măgardici Portukalian a cunoscut închisoarea și exilul. Dar, la întoarcerea în orașul său natal, Constantinopol, el este mai hotărât ca oricând să promoveze ideile de progres, pe linia celor întreprinse de Hrimian Hairik." Citește mai puțin...