Cărțile despre București ale Andreei Răsuceanu, Cele două Mântulese, Bucureștiul lui Mircea Eliade și, iată, acum — Bucureștiul literar. Șase lecturi posibile ale orașului, au fost încununate cu laurii criticii, dar au fost în același timp succese de public.
Pentru că Andreea Răsuceanu a găsit nu doar o temă de impact, ci și o metodă și un stil prin care, fără să abdice de la rigorile unui studiu performant, foarte modern, a stârnit interesul unui mare număr de cititori. Aflat la intersecția unor câmpuri teoretice fertile (geocritică, teorie literară, antropologie culturală, filozofie, psihosociologie), studiul său reconstituie și restituie într-un mod ingenios, cu o vocație analitică remarcabilă, imaginea unui oraș real și, deopotrivă, imaginar. - Adriana Babeți
Cele șase capitole ale cărții izbutesc performanța de a împinge Bucureștiul în «galeria marilor orase postmoderne». E dintr-odată citibil și ni se livrează pătimaș, demn de iubit, așa cum îl vedem aici antropomorfizat, sondat prin palimpsest spre miezul magic, personaj în sine ori capturat subiectiv de trăirile altor personaje. - Tania Radu
Remarcabil critic literar, Andreea Răsuceanu propune o imagine a Bucureștilor rezultată din recitirea unui șir de romane semnate de autori definitorii pentru actualitatea scrisului românesc. Lecturile propuse de această carte reprezintă o inițiativă importantă, ce vine în întâmpinarea unei noi metode de cercetare: geocritică. - Cornel Ungureanu
O carte-experiment despre inepuizabilele relații care se creează între oraș și proiecția sa literară, între privirea autorului și cea a cititorului, între diferitele hărți interioare și diferitele moduri de a citi peisajul urban. Bucureștiul literar vorbește despre imaginea orașului așa cum apare în operele a șase scriitori din generații diferite: în cărțile lui Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameșteanu, Stelian Tănase, Simona Soră, Filip Florian și Ioana Pârvulescu, Bucureștiul devine personaj. Fiecare capitol e însoțit de un interviu – o mărturie nemijlocită care subliniază asemănările ori deosebirile dintre perspectiva exterioară, a criticului, și modul în care autorul trăiește relația cu orașul.
Fragment din ebook:
În cazul Bucureștiului lui Mircea Cărtărescu, e vorba în principal despre un oraș „inventat“, fabulos, simptom al unei lumi postmoderne în care se întâlnesc toate contra dicțiile spațio-temporale, realități de ordin ontologic diferit, o „Zona“ pynchoniană cu prelungiri în metafizic, așa cum vom vedea.
De-a lungul studiului au reieșit o serie de asemănări – ori, dimpotrivă, deosebiri – semnificative care au condus, totodată, la o reevaluare a operelor analizate. Așezarea acestora într-un cadru diferit și abordarea unui alt unghi de interpretare – unul geocentrat, pe urmele teoriei westphaliene – a avut drept urmare descoperirea unei alte dimensiuni a identității auctoriale, care s-a completat, speram, cu mărturia directă, nemediată a autorilor, așa cum se dezvăluie aceasta în interviurile care completează fiecare capitol al cărții. Acestea au avut, de altfel, un dublu rol: de a oferi cititorului o mărturie auctorială directă, dar și de a sublinia eventualele asemănări ori deosebiri dintre perspectiva exterioară, a criticului, asupra imaginii orașului din opera fiecărui autor și modul în care se poziționează autorul însuși în relația cu orașul ca realitate fizică, cu cel descoperit în documente etc.