Miercuri, la Marriott

"Mă întâlnesc astăzi cu ele. Cele trei prietene alături de care am scris copilăria și adolescență, cu majuscule și cu un nesfârșit entuziasm. Era o vreme când noi 4 eram nedespărțite. Locuiam în același bloc, la aceeași scară, am învățat la aceeași școală generală.
Citește tot rezumatul cărții Miercuri, la Marriott... Vara, băteam mingea împreună și ne măcelăream hainele, croind toalete fanteziste; iarna, patinam împreună, pretext de-ntâlniri și povesti cu băieți. Am trecut prin mai multe vârste împreună, iubindu-ne, certându-ne uneori, împărtășind senzații, uimiri, istorii și secrete. Au fost nenumărate probleme de matematică rezolvate la telefon, de obicei, înaintea tezelor sau testelor – Amelia era maestra de netăgăduit; compuneri care circulau prin bloc, ca sursă de inspirație – aici, eu dețineam supremația; tot ce presupunea creație și îndemânare rezolvă Miruna, iar Adela era cea care nu uita niciodată nimic, avea toate caietele, notițele, hârtiuțele și fișele posibile. Împreună, eram de-a dreptul redutabile. Am creat echipa de handbal a clasei... am făcut împreună prima mămăliguță cu brânză... și primele bezele... am fost la petreceri... ne-am povestit primele săruturi și primele decepții... am învățat ce-nseamnă încredere, strategie, șansa, ghinion, a înșela, a reuși, a străluci... Dar ce n-am făcut! Am reușit performanța să creștem, fără să ne pierdem pe drum. În ciuda tuturor încercărilor, pentru că, hai să ne-nțelegem, nu vorbim de povesti cu zâne. Am avut și momentele noastre de întunecare. Numai că le-am depășit. Așa am susținut mereu. Acum suntem femei în toată firea și am avea nevoie să modelăm împreună albușul unor situații solicitante. Să-l batem, să-l punem în tavă și să coacem ceva bun. Bezele? O să aflăm suficient de repede, pentru că intermezzoul nostru e scurt. O zi, atât. Atât ne lăsă lumea de care suntem obligate să ținem cont. Și propriile noastre sentimente de vinovăție. Ziua de azi. Miercuri.” Citește mai puțin...