Epistolar Albastru - Roz

Pe EL l-am întâlnit la poalele Muntelui sacru Kogaion. Cântă din tulnic, de aceea l-am numit ”Tulnicerul”.     EU aveam brațele încărcate cu flori de liliac roz și umblam desculță pe Câmpia Sarmisegetuzei, căutând urmele strămoșilor.
Citește tot rezumatul cărții Epistolar Albastru - Roz... De aceea ”Tulnicerul” m-a numit ”Lili dă Costă”. (Liliacul ce crește pe stâncă).     Atunci, doar ne-am privit, nu ne-am vorbit.     Am fugit de unde am venit, dar soarta a făcut să aud cântecul tulnicului și am găsit la ușa casei o epistolă pe care scria: ”Părul tău avea aroma merelor de pădure proaspăt culese din poienile de sub vârful Kogaionului, sau poate buchetul de sânzaiene. Ochii tăi sunt rupți din ochii mei, îmi dau seama pentru că am mărit de sute de ori în suflet imaginea ta”. Mi-am amintit cerul albastru de deasupra muntelui Kogaion și buchetul roz al florilor de liliac. Am hotărât să-i răspund epistolei pe care EL, s-a semnat TUL, iar eu m-am semnat LIL. Așa a luat naștere ”Epistolar Albastru-Roz”. Este o corespondență în versuri între 12 mai 2010 – 29 noiembrie 2015. Nu am vrut să fie găsită de alții, să-i dea o falsă interpretare. De aceea, am hotărât să o public așa cum ne-am scris. Gabriella Costescu Fragment din carte: M-ai întrebat, iubito, DA sau NU? Unde este cerul albastru? Mai este sau nu mai este cerul albastru? Spune-mi dă sau nu! Unde sunt stelele? Eu nu le mai văd. Mai sunt galaxii și sori sau s-au îngropat toate într-o gaură neagră? ”Spune-mi dă sau nu!” Așa mă întrebai. Eu îți răspund: Cerul albastru este la fel de albastru, doar că este dincolo de nori. Tu vezi norii, numai norii, uită-te dincolo, te uiți prea aproape. Crede că dincolo este nemărginirea albastră la fel de albastră ca întotdeauna. Acum nevăzută întinderea albastră dar nestrămutată în același timp. Soarele ziua și stele noaptea sunt la locul lor. Așteaptă doar să treacă nebuloasă din fața lor. Când se freamătă fregată printre valuri cât casa, și când vântul spulbera spuma de pe crestele de apă furioasă, este greu să spui dacă ești jos sau sus. Când spui jos ești aruncat în sus și când spui sunt sus, te prăbușești în hăul dedesubt. Atunci ce mai este dă sau nu? Între da și nu este un spațiu larg al frământării și furtunilor. Lasă-mă să ajung cu picioarele pe pământ și atunci va fi mai simplu de răspuns întrebărilor simple. Când totul e tulbure în jur, lucrurile nu mai sunt clare. Între amintiri și speranțe este viscolul, ceața și eclipsă de lună plină. Dar luna rămâne întreagă chiar și la eclipsa totală. Și tu mă întrebi, iubito: DA sau NU? Răspunsul este tu ești da și eu nu sunt nu. Ține minte 2 de DA! Tul4Lil Citește mai puțin...