In apararea drepturilor femeii - Wollstonecraft

   Trăind într-o perioadă în care lupta pentru drepturile omului a condus la revoluție în America și în Franța, Mary Wollstonecraft (1759-1797) și-a scris, în 1792, propria declarație a independenței femeii.
Citește tot rezumatul cărții In apararea drepturilor femeii - Wollstonecraft... Plină de pasiune și directă, "În apărarea drepturilor femeii" atacă, prin argumente raționale și lucide, perspectiva dominantă la acea vreme cu privire la feminitatea docilă și decorativă, punând în schimb bazele unei emancipări fără precedent: educație egală pentru băieți și fete, eliminarea prejudecăților și definirea femeii prin profesia avută, și nu prin propriul partener. Autoarea susține că femeia nu este în mod natural inferioară bărbatului, părând să fie astfel doar din lipsa educației. Prin urmare, atât bărbații, cât și femeile ar trebui să fie tratați ca ființe raționale, în condițiile unei ordini sociale bazate la rândul ei pe rațiune. La vremea publicării sale, În apărarea drepturilor femeii a produs un amestec de admirație și revoltă, însă astăzi este considerată primul mare manifest al drepturilor femeii, transformând-o pe Wollstonecraft în fondatoarea feminismului modern.     „Sper ca femeile să mă scuze dacă le tratez ca pe niște ființe raționale, în loc să le admir farmecul fascinant, tratându-le ca și cum ar fi într-o stare de copilărie eternă, incapabile să se bazeze pe ele însele. Doresc, în cel mai sincer mod, să precizez în ce constă adevărata demnitate și fericire a omului – vreau să determin femeile să-și dorească dobândirea de putere fizică, dar și mintală, și să le conving că vorbele dulci, sentimentele delicate, sensibilitatea inimii și gusturile rafinate sunt aproape sinonime cu slăbiciunea, iar acele ființe care transmit doar milă și o iubire de acest fel – care înseamnă același lucru – vor ajunge în curând demne de dispreț.”  - Mary Wollstonecraft, În apărarea drepturilor femeii     Fragment din volumul "În apărarea drepturilor femeii" de Wollstonecraft:     “VI. EFECTUL PRODUS ASUPRA CARACTERULUI DE ASOCIERILE TIMPURII ALE IDEILOR     Este surprinzător ca femeile de pretutindeni apar ca un defect al naturii, când au fost educate după principiile debilitante recomandate de scriitorii pe care i-am criticat, și nu au avut nicio șansa de a-și recâștiga terenul pierdut, aflându-se într-o stare de subordonare în societate? Este surprinzător, dacă ne gândim la efectul determinant pe care-l au asupra caracterului asocierile de idei, că femeile își neglijează inteligența și își concentrează toată atenția asupra persoanei lor?     Marile avantaje ce rezultă în mod firesc din acumularea de cunoștințe sunt evidente din următoarele motive. Asocierea ideilor este ori deprinsă, ori spontană; iar cea din urmă pare să depindă mai mult de temperatura inițială a minții decât de voință. Odată înmagazinate ideile și faptele, acestea se află la dispoziția noastră până ce o circumstanță fortuită face ca informația să își facă apariția în minte în toată claritatea sa, primită în perioade diferite ale vieții. Multe amintiri vin precum fulgerul: o idee o asimilează și o explică pe alta cu o rapiditate uluitoare. Nu doresc deocamdată să vorbesc despre acea percepție rapidă a adevărului, care este atât de intuitivă, încât încurcă orice cercetare și ne lasă incapabili de a decide dacă este vorba despre reminiscență sau raționament, atât de rapidă, încât îi pierdem urma și disipă norul obscur. Avem puțină putere asupra acestor asocieri instantanee, căci când mintea este deschisă grație unei imaginații zburdalnice sau unei reflecții profunde, materiile brute se vor aranja de la sine într-o anumită măsură. Este adevărat că inteligența ne poate împiedica să ne îndepărtăm de schema atunci când ne regrupăm gândurile sau poate să reproducă schițele arzătoare pe care ni le dictează imaginația; însă colorarea o fac vigoarea și personalitatea individuală. Cât de puțină putere avem asupra acestui fluid electric subtil și cât de puțin îl poate controla rațiunea! Această vivacitate îndărătnică pare să fie esența geniului și, străfulgerând cu privirea-i de vultur, produce la nivelul cel mai înalt energia grozavă a asocierii gândurilor ce surprind, încântă și instruiesc. Considerată una dintre primele teoreticene în dreptul femeilor, Mary Wollstonecraft este o celebritate a vremii ei prin opiniile tranșante dar pertinente vis-à-vis de emanciparea femeilor. Este prima personalitate a secolului XVIII care atrage atenția asupra faptului că rațiunea, inteligența, ambiția sau înzestrarea cognitivă nu sunt specifice strict genului masculin, subliniează, de asemenea, faptul că șlefuirea femeilor începe din fragedă pruncie și militând pentru șanse egale la educație afirmă că nu există domeniul în care o femeie să nu fie cel puțin egala unui bărbat. Actualitatea scrierilor ei se datorează faptului că ideile enunțate la 1792 își găsesc corespundent și aStăzi, în secolul XXI, când se încearcă împăcarea maternității cu dezvoltarea profesională, mai exact a formării femeii multivalente, fără a neglija niciuna dintre menirile ei. Consternată de faptul că reprezentații sexului masculin văd femeia ca pe un obiect decorativ, fără utilitate intelectuală, depășită din punct de vedere fizic, psihic și rațional, aduce o serie de argumente greu de combătut în favoarea emancipării femeii. Mary Wollstoncraft alcătuiește o prelegere care, inițial, îi va fi destinată lui Edmund Burke, ca răspuns pentru lucrarea acestuia numită: „Reflecții pe marginea Revoluției din Franța”. Una dintre cele mai populare idei ale feministei este aceea conform căreia superioritatea bărbaților se datorează integral circumstanțelor și faptului că pe tot parcursul copilăriei, ei beneficiază de o pregătire diferită și axată pe reușite financiare și sociale. Revolta teoreticenei are la bază resemnarea colectivă în rândul femeilor și împăcarea pașnică a acestora cu supunerea și opresiunea. Mary Wollstonecraft nu se sfiiește să arate acuzator spre femeile care poartă o parte din vină pentru indiferență, comoditatea și supunerea cu care acceptă tratamentul bărbaților. Scriitoarea încearcă să agumenteze faptul că o poziție mai fermă a femeii pe scena politică, în învățământ, în societate ar duce la o consolidare a a rolului acestora prin viitoarele generații care vor avea ca punct de reper o revoluție a feminismului, un precedent de care să se agate. Considerată astăzi un pilon al întemeierii drepturilor femeilor, lucrarea lui Mary Wollstoncraft nu a fost primită, totuși, la publicare, cu aplauze și cu dorința de schimbare. Dacă analizăm obiectiv situația actuală a femeilor, vom observa cu stupoare că încă mai sunt prejudecăți valabile și astăzi, prejudecăți care vor mai avea nevoie de decenii, poate secole până să sufere schimbări ireversibile în favoare femeii. Rus Daiana-Adriana, pentru Libris.ro Citește mai puțin...