Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii era român de neam, născut în anul 1628 la Ianină, în Munții Pindului. A crescut în dreapta credință, mergând de mic la sfânta biserică. La vârsta de 20 de ani, îndeletnicindu-se cu negoțul, a venit în Țara Românească și s-a stabilit la Râmnicu Vâlcea, unde și-a întemeiat familie, iar pe fiul său, Mihail, l-a încredințat slujirii preoțești.
Sfântul Antonie a trăit pe vremea binecredinciosului voievod Matei Basarab și a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. La vârsta de 64 de ani s-a retras la Mănăstirea Sărăcinești. Dorind să plece în Muntele Athos, episcopul locului nu i-a dat binecuvântare, recomandându-i să se retragă la Schitul Iezeru, aflat în paragină. A restaurat schitul și a adunat în jurul său mulți ucenici. Mai târziu s-a retras într-o peșteră, unde s-a nevoit în rugăciune, post și lacrimi pentru păcatele sale. La 23 noiembrie 1720 a adormit cu pace în Domnul.
