Un iubit ca nimeni altul

   Cynthia Brightly, o fermecătoare tânără a lumii bune, se vede nevoită se părăsească Londra din cauza unui scandal și să-și găsească un soț la petrecerea organizată de familia Redmond înainte ca întreaga Anglie să afle despre decăderea ei.
Citește tot rezumatul cărții Un iubit ca nimeni altul... Din nefericire, zvonurile despre logodna ei ruptă și despre iubiții care se duelează pentru ea au ajuns la urechile lui Miles Redmond.     Miles pusese cândva ochii pe Cynthia, pe vremea când ambițioasa tânără se considerase prea bună pentru a-l accepta ca pretendent pe cel de-al doilea fiu al familiei, care n-ar fi avut drept la moștenire. Însă acum lucrurile s-au schimbat radical: ca urmare a dispariției fratelui său, a devenit moștenitorul imensei averi a familiei - un burlac eligibil și mult mai sigur pe sine.     Miles cade la învoială cu Cynthia: nu dezvăluie secretele ei scandaloase, o ajută să își găsească un soț printre cei prezenți la petrecerea organizată de familia lui, iar ea îi dă în schimb… un sărut. Deși are ceva îndoieli, ea acceptă în cele din urmă. În definitiv, ce rău poate face un sărut? Și totuși, Cynthia e pe cale să descopere că un simplu sărut poate descătușa o pasiune răvășitoare – și că Miles Redmond este, cu siguranță, un iubit ca nimeni altul.     Fragment din romanul "Un iubit ca nimeni altul" de Julie Anne Long:     “Miles îndreptă lucrurile. Cynthia putea să spună că prinderea în cursă a unui soț nu era un joc pentru ea. Dar Miles putea să-și îndeplinească promisiunea de a îndrepta lucrurile doar dacă se uită la totul ca la un joc. Așa se asigură că mintea îi era complet ocupată. Își permitea să joace la cacealma sau să mintă.     Și ca să le facă pe toate, Miles își aminti că era un bărbat care putea să se uite cu o detașare fascinantă la o plantă carnivoră, de înălțimea fratelui său mai mic. Se minuna de specia, istoria și dieta ei, o desenă în detaliu, nu se temea niciodată de ea și nu o ridică în slăvi. Totul, insistă el să își amintească - venerația, frica - avea părți componente și o origine. Totul putea să fie înțeles dacă era examinat, demistificat.     Nu era deloc nevoie să iei în considerare sentimentele.     Nimeni nu trebuia să afle vreodată că Miles descoperise că avea inima. La urma urmei, nu era pe cale să trimită o hârtie la Royal Society prin care să vorbească despre o asemenea descoperire.     Nu mai simțise niciodată cu atâta înfrigurare nevoia de a-și atinge scopul și avea doar o săptămână la dispoziție ca să ducă totul la bun sfârșit.     Dar, după cum prea bine spusese, când își punea în gând să facă ceva, nu dădea niciodată greș.     Își începu atacul chiar în seara aceea.      - Țiganii nu v-au ghicit viitorul cât au stat aici? îi întrebă pe Jonathan și pe Argosy într-o doară în timp ce jucau biliard.     Ambii fură surprinși, dar foarte mulțumiți să îl aibă partener de activitate.     - Vai, ba da, confirmă Argosy. A fost foarte straniu. Știu lucruri țiganii ăștia.     Jonathan pufni.     - Zece copii! mormăi el supărat.     - Prostii! Trebuie să fii nebun. Am mai și dat bani frumoși pe ghicit.     - Eu am dat bani frumoși pentru asta, îl corectă Argosy. Hai, lovește, Redmond!     - O să ai zece copii, Jonathan?     Miles era chiar surprins de toată povestea.”     - Nu! Fratele lui părea îngrozit.     - A fost acolo și neghioaba de fiică a doamnei Heron? întrebă Miles când rămase lângă masă, așteptând ca fratele lui să lovească.     Argosy se întoarse spre el ușor defensiv. Dar oricum, printre bărbații mai tineri, Miles era un fel de autoritate în toate domeniile, așa că șovăi să i se împotrivească prea apăsat.     - Nu sunt deloc sigur că e o neghioabă, bătrâne. Știa o grămadă de lucruri care păreau adevărate.” Citește mai puțin...