Ephialte. Inceputul unui cosmar

Ephialte. Partea I. Începutul unui coșmar - Cristinne C.C. Ne aflăm într-o Nouă Lume ce se zbate să supraviețuiască în urma unui eveniment cataclismic ce a avut loc cu mai bine de cinci sute de ani în urmă, o lume în care oamenii încearcă pe de-o parte să reconstruiască, iar pe de altă parte, să lupte împotriva unei boli cumplite și misterioase.
Citește tot rezumatul cărții Ephialte. Inceputul unui cosmar... Însă există și alte creaturi ce trăiesc printre ei, Ephialte și Umbre. Alisia Iacob, o tânără impulsivă, non-conformistă, un Ephialt novice, abia trecută de Inițiere, se trezește aruncată dintr-o banală coincidență într-o serie de evenimente ce o plasează în mijlocul unui adevărat conflict între ephialte și dușmanii acestora, Umbrele. Descoperind din întâmplare intrigile țesute de unul dintre cei mai importanți și puternici oameni, secrete ce pun în pericol atât viața oamenilor, cât și a Ephialtelor, Alisia devine ținta principală a mai multor dușmani. Pentru a supraviețui, se vede nevoită să lege alianțe neașteptate, dar și să-și descopere abilitați surprinzătoare și periculoase. În mijlocul tuturor acestor evenimente ce se succed cu rapiditate, la fel de neprevăzută este și descoperirea primelor atingeri ale pasiunii, pentru că, la fel de brusc, să fie curmate de resentimente vechi și înrădăcinate. Fragment din cartea "Ephialte. Începutul unui coșmar" de Cristinne C.C: "Am deschis gura să-i răspund, dar am închis-o la loc cu un plescăit destul de sonor. Băiatul ăsta continua să mă surprindă cu fiecare reacție. Încercam să procesez ce tocmai se întâmplase. Eram convinsă că nu puteam ascunde surprinderea ce mă încerca. Dacă o fi ratat plescăitul, cu siguranță privirea mea holbată nu i-a scăpat. Aș fi vrut să pot să ridic așa, interesant, dintr-o sprânceană, dar, din păcate, abilitatea asta îmi era imposibil de adus la stadiul de artă. Ca să nu devin patetica de-a dreptul, văzându-l cum mă perfora cu intensitatea acelei priviri albastre, am hotărât să nu mai spun nimic. Cu toată atenția concentrată asupra paharului meu, m-am bucurat ca măcar accesul la gândurile mele i-l retezasem. Cu chipul parțial acoperit de șuvițele de păr care îmi ieșeau din gluga hanoracului, mi-am concentrat încă o dată simțurile spre el, dar în zadar. Nimic. Ca și cum nu ar fi fost acolo. În continuare, prezentele celor din local îmi erau cât se poate de vii în conștiință - chiar și a trădătorului de Bobo care, după ce aruncase o ultimă privire îngrozită spre noi, hotărî s-o taie de acolo, sacrificându-se și abandonându-și paharul aproape plin. Hm! Acu' și-a găsit să se lase de băutură! Ce să zic?! Curajos, nevoie mare! Bine, eram sigură acum că nu aveam de-a face cu o Umbră. Reacția de mai devreme a tipului îmi arătase foarte clar că nu putea fi vorba de așa ceva. Fusese doar un spectacol. Dar cu ce scop? Nu, nici măcar așa nu ar fi reușit o asemenea interpretare. Tânărul își pierduse efectiv calmul și, pentru un moment, și-a arătat adevăratele „sentimente" față de ephialte. Dar ce sentimente? Se știa foarte bine că Umbrele nu aveau așa ceva. Erau ființe fără suflet. Ce nu era în regulă cu tipul ăsta?" Citește mai puțin...