Scorpia

Lansată în 2015 la inițiativa editurii britanice Hogarth și preluată deja în 28 de țări, această serie propune revizitarea capodoperelor shakespeariene de către scriitori de faima internațională, care le reimaginează pentru secolul XXI.
Citește tot rezumatul cărții Scorpia... „Romanul anului 2016“ în World Magazine Kate Battista se simte captiva în propria existență. Cum a ajuns să se ocupe numai ea de treburile casei, de excentricul ei tată–mare cercetător–și de rebela sora mai mică, Bunny? Mai mult, are întotdeauna probleme la grădinița la care lucrează și unde, deși copiii o adoră, adulții nu-i înțeleg defel alegerile de viață și comportamentul direct și neconvențional. Când doctorul Battista pune la cale un plan care să împiedice repatrierea asistentului său, Piotr, Kate se găsește într-o situație aparent fără ieșire. „Shakespeare ar fi încântat, fără îndoială, de acest roman. Astfel de cărți, atât de precise și actuale, sunt ca fotografiile sau ceasurile digitale, care ne spun în același timp cine suntem și de unde venim. Scorpia e un roman plin de viață, dar și de profunzime.“ (New York Times Book Review) Traducere și note de George Volceanov Fragment din roman: "Întorcându-se acasă pe jos, revăzu cu ochii minți conversația ei cu Adam. Făcuse „Ihîîh!” nu doar o dată, ci de două ori, pe un ton artificial, de puștoaică, pe care îl detesta, iar glasul îi răsunase mai pițigăiat ca de obicei, cu propozițiile încheiate cu o intonație crescătoare. Ce proastă, proastă, proastă. „Nu e drăguț din partea ta să-mi spui chestia asta?" îl întrebase ea. Arțarul japonez pitic al doamnei Gordon îi zgârie față când trecu pe lângă el, iar ea îi trase una cu răutate. Pe când se apropia de casa familiei Mintz, văzu cum se deschide ușa din față și grăbi pasul, să nu fie nevoită să stea de vorbă cu nimeni. Bunny nu sosise încă acasă. Kate își agăță sacoșa de banca din hol și se duse la bucătărie, să mănânce ceva. Stomacul ei începea să observe că sărise peste masa de prânz. Își taie o bucată zdravănă de brânză cheddar și începu să se plimbe prin bucătărie în timp ce ronțăia, făcându-și socoteala ce-ar trebui să cumpere mâine de la alimentară. Dacă săptămâna viitoare ar găti piureul de carne fără carne (își pusese asta în gând ca să-i facă pe plac lui Bunny, uite-așa), ar trebui să pună un alt ingredient în cantități mai mari — poate că mai multă linte sau, eventual, mazăre galbenă. Rețeta tatălui ei era calculată așa încât să le ajungă mâncarea până vineri seara. Săptămâna aceasta constituise, însă, o excepție: de când Bunny devenise vegetariană, nu-și mai mânca porția alocată și nici măcar prezența suplimentară a lui Piotr, de marțea, cu pofta lui de mâncare ca de lup, nu le fusese de mare ajutor. Vor mai avea câte o porție suplimentară și mâine, iar taică-său o să fie nefericit. Taie, fără nici o tragere de inimă, viță de gătit de pe lista de cumpărături. Lista era scrisă la calculator — opera lui taică-său, cumpărăturile obișnuite înșirate unele sub altele în ordinea în care se ajungea la ele pe intervalele dintre rafturile de la supermarket — și tot ce trebuia să facă în fiecare săptămână era să taie articolele de care n-aveau nevoie. Astăzi tăie de pe lista bețișoarele de salam care constituiau, de regulă, gustarea lui Bunny; lasă cârnatul de viță și adaugă șampon, articol pe care taică-său nu-1 inclusese pe lista-prototip, deoarece, după părerea lui, un săpun obișnuit rezolvă același lucru doar la o câtime din prețul șamponului. " Citește mai puțin...