De cîte ori trecea de poarta acestui spital parcă i se lăsă un nor negru înaintea ochilor, toată tinerețea îi fusese tulburată de boala maicașii, care o aducea uneori zi de zi între zidurile spitalului, pe vreme bună, Lidia se plimba cu maică-sa kilometri, prin curte, între pavilioane, povestindu-l filme, piese de teatru, cărți citite, fără nicio reacție din partea bolnavei, care-i atana de braț ca un bolovan.
Era limpede că nu asculta ce-i spunea fiică-sa fiindcă mintea-i era blocată de un singur gînd: pierderea averii luate de comuniști, însoțită de regretul că Lidia părăsise satul lor în loc șase mărite cu băiatul popii, ori cu al pădurarului, ori cu al fostului primar.
Ce-i trebuise Lidiei să plece la București și să facă facultatea de chimie? Și ce dacă fusese șefă promoție? Ca să-și petreacă toată viața într-o fabrică și cu inima tremurînd de frica accidentelor de muncă? Un technician de treizeci și cinci de ani rămăsese orb pe viață dintr-o substanță care-i sărise-n ochi. Aceste gînduri obsesive o măcinau zi și noapte. La un moment dat al plimbării o trăgea pe Lidia spre pavilion și abia ce deschidea ușa rezervei că se și așeză în pat, cu fața la perete, semn că nu mai vrea să vadă pe nimeni.
Boala maică-sii îi zdruncinase Lidiei echilibrul sufletesc și așa destul de șubred, pe-atunci începuse cu antidepresivele și cu somniferele. Încrederea înoameni i se clătină mai de mult. Moartea tatălui ei îi demonstrase cît se putea bizui pe coeziunea și mai ales pe sinceritatea familiei, pentru surorile tatălui ei, Lidia și maică-sa erau socotite niște străine. Bunica paternă a Lidiei urmînd exemplu surorilor celui plecat și pentru armonia-n familie, se distanțase și ea de văduvă și de orfană.
Cît ești sănătos și ai de toate, și, mai ales bani, toată lumea ți-e prietenă. Te-mbolnăvești și-ai scăpătat, te ocolesc toți de parc-ai fi o groapă-n drum.
Cînd se-nsoară un bărbat, se-nsoară cu o femeie, cu un neam întreg, femeia se mărită și ea cu un bărbat, nu cu tot nemul lui. Familia se divizează-n celule. Nu e răspunzătoare una de celelalte, frații sun frați cît sînt la părinți. Apoi devin soți, soții, gineri, nurori.
Pe Zamfira Busuioc boala o-ndepărtase și depropria familie. Un singur frate îi rămăsese apropiat, spre nemulțumirea nevesti-sii și a părinților acesteia.
Carte recomandată de Irina Binder în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți ".
Preludiu
- Autor: Ileana Vulpescu
- An apariție: 2017 (vezi top cărți)
- Editura: TEMPUS
- Nr. pagini: 243
- Categorie: Literatura Romana
