Când trupul neînsuflețit al unei turiste suedeze este descoperit pe o plajă din Hammamet, Tunisia, toate suspiciunile cad asupra grupărilor extremiste islamice, în permanență dornice să dea o lecție moralei decadente a occidentalilor.
Nimeni nu se gândește că autorii crimei trebuie căutați pe o altă latitudine, mult mai nordică, și nici că motivul nu-și are resorturile în religie, ci în dorința fără margini de înavuțire prin orice mijloace. Însă caruselul crimelor continuă, și singura legătură între victime pare să fie o respectabilă companie farmaceutică din Stockholm, parte dintr-un concern multinațional. Pas cu pas, intrăm în culisele unui joc cinic, în care se mizează viețile a mii de oameni nevinovați pentru câștiguri fabuloase. Medicamente expirate, vaccinuri netestate suficient și care produc efecte adverse îngrozitoare, bani negri, asasini plătiți, carteluri ale crimei organizate, dar și o imposibilă poveste de dragoste – acestea sunt ingredientele unui thriller care te ține cu sufletul la gura de la prima până la ultima pagină. Fragment din romanul "Frumosul asasin" de VT Morogan: “A închis cu un gest brusc dosarul din fața lui și l-a mângâiat încântat cu vârful degetelor. Nu înțelesese mare lucru, însă Richard Sundblad îl asigurase că documentația era completă. Vaccinul putea fi oricând fabricat. Va fi un om bogat. Foarte bogat. Joia aceea va rămâne o zi de pomină pentru el. Temându-se pentru reputația lui, lașul de suedez se grăbise să-i predea materialul secret. Sincer să fie, nu fusese deloc sigur că reușise să-l intimideze. Oricum, nu aștepta nimic de la el înainte de 17 decembrie, dar imbecilul se speriase și îi adusese dosarul dis de dimineață. Astăzi, joi, 13 decembrie. Va fi bogat. Pe 24 decembrie, la ora 12,00, omul lui Boris venea să ia materialul. În aceiași zi, la ora 12,30 o sumă mare de bani, aproape că nu-i venea să creadă cât de mare era, va fi transferată în contul lui de la banca din Gibraltar. În ziua următoare, pe 25 decembrie, el însuși se va afla acolo, în paradisul oamenilor bogați și inteligenți, iar Sundblad va rămâne cu buzele umflate. Și nu doar Sundblad, mult mai mulți, în frunte cu simandicoasă conducere de la Londra. Era fericit. Nu-și amintea să fi fost vreodată atât de fericit. S-a ridicat de la birou și, cu dosarul gros sub braț, s-a îndreptat spre seiful aflat pe peretele opus al încăperii. A format cifrul și l-a deschis. A pus dosarul înăuntru. În seif, ținea o sticlă de whisky special, pentru împrejurări la fel de speciale. A luat sticla și a încuiat la loc seiful. S-a dus la chiuveta mascată de un paravan și a luat paharul aflat acolo. A lăsat sticla și paharul pe impozanta lui masa de lucru, din lemn de mahon și s-a așezat pe scaunul capitonat cu piele. A umplut paharul pe jumătate și a băut. Evenimentul merită sărbătorit. Norocul revenise. Soarta îi surâdea din nou. Vaccinul era al lui, adică al lui Boris. Banii erau însă ai lui. Desigur, ar fi putut să încerce o vânzare dublă, dar era mai simplu așa. Lăcomia excesivă nu era bună, atrăgea după sine nenorocul.”