Drumuri prin jungla

    S-a născut în anul 1933 la Brașov. A terminat liceul Andrei Șaguna, pe atunci Liceul de Băieți Nr. 1. A absolvit Faculatatea de Silvicultură a Institutului Forestier din Brașov în 1956.
Citește tot rezumatul cărții Drumuri prin jungla... După câtva funcții temporare la Ocolul Silvic Oravița, la ÎFET Oțelul Roșu, la CFR și la Banca Agricolă din Brașov și-a găsit vocația ca proiectant de drumuri Forestiere la Direcția Regională de Economie Forestieră Brașov și apoi la întreprinderea de Construcții Forestiere Brașov. Transferat la Ministerul Economiei Forestiere, s-a ocupat cu exportul de tehnologie Românească în Iran și Sri Lanka.     În 1971 nu s-a mai întors în România comunistă s-a stabilit în Noua Zeelandă, unde a continuat cu proiectarea și construcția de drumuri. Din 1978 și până la pensionare a fost conferențiar la Universitatea de Tehnologie din orașul Lae, Papua Noua Guinee.     Din 1996 călătorește între Cairns, Australia și Brașov, combinând splendoarea Marii de Coral cu măreția munților pe care i-a îndrăgit din copilărie.     Soția, Nina Vasiliu, decedată în 1996, a fost o alpinistă de frunte în România anilor '50 și camarad excepțional, părtaș în toate peripețiile unei vieți fascinante.     Volumul povestește contactul cu jungla tropicală, dragostea la prima vedere pentru căldură, culoarea, lumina și mirosurile de la tropice precum și cea mai dramatică perioadă din viață, evadarea în lumea liberă.     Fragment din volumul "Drumuri prin junglă" de George Monel Vătășan:     “Câteva săptămâni a fost tare greu să scoatem bani de la banca din cauza cozilor uriașe cu cei care voiau să schimbe bani. Cert e că a fost un alt pas spre sărăcirea țării. O altă inițiativă interesantă a noului guvern de stânga a fost desființarea hipodromului din Colombo și confiscarea terenului, considerând cursele de cai 'sport al bogaților'. Imediat a început, pe terenul confiscat, construcția unui mare centru cultural 'cadou' din partea Chinei Roșii, care devenise peste noapte cel mai bun prieten al țării. Cadou adevărat, chinezii nu au dat bani pentru centru, ci totul în natură, materiale, utilaje și muncitori. M-am gândit imediat că în felul ăsta dau de lucru la câteva sute de chinezi din miliardul de acasă într-o țară ca Ceylonul cu un număr uriaș de șomeri, nu prea era cazul să aducă salahori din China, mi-am zis eu. Se pare însă că ceylonezii nu au remarcat lucrul ăsta. Ce au remarcat și nu au ezitat să ne repete de multe ori era că „toți chinezii locuiesc împreună, mănâncă la aceeași cantină și sunt cazați în baraci simple aduse din China. Ei nu sunt mai bine plătiți decât muncitorii din Ceylon, nu ca ceilalți străini care trăiesc aici în mare lux". Probabil că nu aveau cum să știe că trăiau de zece ori mai bine că în China și erau ținuți toți la grămadă ca să nu se 'contamineze' ideologic de la capitaliști și, mai ales, ca să nu poată fugi...     Alegerile din 1970 au coincis cu pregătirile noastre de plecare în concediul anual, de o lună, la care aveam dreptul după contract. Eram hotărâți să dăm o tură prin Europa de vest, mai ales prin Alpi și să mergem în România doar ca 'să facem față' cât mai scurt. Într-o bună zi, tam nesam, chairmanul ne întreabă dacă nu vrem să facem o vizită în Japonia, la expoziția mondială de la Osaka, în loc să ne facem concediul în România." Citește mai puțin...