Revelion. Consilierul secret în treburi vrăjitorești Beelzebub Erezinus și a sa tante, vrăjitoarea expertă în chestiuni financiare Tyrannja Vamperl, au o problemă. Nu și-au realizat planul anual la capitolul „Fapte rele“ și a venit scadența; iată că acum se află, în adevăratul sens al cuvântului, în ceasul al doisprezecelea! Doar un plan scelerat ar mai putea să-i ajute, în ultima clipă, să-și recupereze întârzierea...
„S-ar putea ca, dintre toate cărțile mele, aceasta să fie cea mai veselă.“ - Michael Ende Fragment din romanul "Punci cu porunci" de Michael Ende: ”Beelzebub Erezinus și Tyrannja Vamperl se aduseseră unul pe altul, din proprie inițiativă, într-o situație fără ieșire. Când magicianul a propus că ar fi cazul să-și dea frâu liber gândurilor pentru a se destinde puțin, cocea, de fapt, în minte un plan pervers. Voia s-o ia prin surprindere pe Tante Tyrannja, care habar n-avea ce i se pregătea. Punciul cu porunci era gata, de-aceea acum se putea lipsi de ajutorul ei. A decis deci s-o excludă din joc, ca să păstreze doar pentru el teribila putere a băuturii magice. Dar bineînțeles că și Tyrannja intrase doar aparent în jocul de-a armistițiul, exact cu aceeași intenție. Și ea socotea că, în sfârșit, venise momentul să se debaraseze de nepotul ei. Încă o dată și-au adunat, în aceeași clipă, toate forțele magice, încercând cu ajutorul privirii vrăjite să se transpună reciproc într-o stare de totală imobilitate. Ședeau unul în fața celuilalt și se fixau cu privirea. Între ei izbucnise o luptă surdă, înspăimântătoare. Dar curând se dovedi că amândoi erau la fel de puternici în voința lor de fier. Au stat așa, fără să schimbe un cuvânt, fără să se miște și sudoarea le șiroia, din cauza concentrării, pe obraz. Niciunul nu-l scăpă pe celălalt din ochi. Amândoi se hipnotizau neîntrerupt cu toată forța de care erau capabili. O muscă grasă, care se hotărâse să hiberneze pe una dintre polițele pline de praf, se trezi brusc și începu să bâzâie prin laborator. Simțise ceva care o atrăgea ca o rază tăioasă de lumină. Dar nu era o lumină, ci razele paralizante din ochii vrăjitoarei și ai magicianului care pâlpâiau încoace și încolo ca niște enorme descărcări electrice. Bietul bâzâitor nimeri drept în centrul orgiei și căzu pe loc pe podea cu un zgomot abia auzit, incapabil să-și mai miște vreun piciorus. Și așa rămase pentru tot restul scurtei sale vieții. Dar nici Tante și nici nepotul nu mai reușeau, la un moment dat, să se miște. Tocmai când hipnotismul le mergea strună, fiecare a căzut victima hipnozei celuilalt. Și, firește, tocmai de-aceea acum nici nu mai puteau să înceteze să se hipnotizeze reciproc.”
