CUPRINS:
LEACURI
Ceapă verde tratează alergiile și diabetul
Leurda cicatrizează leziunile digestive
Păpădia - un leac de preț pentru bolnavii de talasemie
Sfeclă roșie - un ajutor în refacerea celulelor hepatice
Untișorul alungă astenia de primăvară
Urzicile primenesc sângele și remineralizează organismul
Puterea tămăduitoare a usturoiului verde
Oțeturile Neră Plant, echilibru în alimentație și sănătate
REȚETE
Bucate pregătite cu ascultare și rugăciune
Oleg Olihov, bucătar-șef la Mănăstirea Danilov: "Mâncarea trebuie pregătită cu rugăciune"
INTERVIU/REPORTAJ
Elena Zaiteva, "tămăduitoarea de la mănăstire": "Fiecare ierbușoară este binecuvântată de Dumnezeu"
Fragment din revista - "EDITORIAL: O RELIGIE „VERDE”?" de Răzvan Bucuroiu:
"Ne îndreptăm, cu pași mari și grăbiți, spre o nouă viziune asupra vieții, asupra naturii, dar și asupra naturii umane chiar.
Secolul 20 a fost secolul marilor descoperiri științifice, care au produs salturi nemaivăzute în domeniul sănătății: medicamente senzaționale, operații incredibile, transplanturi spectaculoase, terapii futuriste etc. Însă pe măsură ce omul se însănătoșea (a se citi: trăia mai mult), natura înconjurătoare se îmbolnăvea. Oamenii aveau speranța de viață din ce în ce mai mare; în schimb, mediul înconjurător devenea din ce în ce mai poluat, mai agresat, mai secătuit în resurse. Un posibil paradox? Un om sănătos într‑un mediu bolnav? Da, putem spune și așa. Astfel au apărut temele și îngrijorările reale care priveau mediul înconjurător, animalele, plantele, ecosistemele, lanțul trofic. Căci aici se dezvoltă nestingherit agresiunea! Până când, după anii ’70, au apărut legile de protejare a mediului, remediile concrete, măsuri viguroase. Planeta e una singură, iar noi suntem acum peste 7 miliarde, asta fără să luăm în calcul și urmașii noștri. Lor ce le mai lăsăm? Creditele și poluarea?!
Orice acțiune are parte și de reacțiune – este o lege a firii. Chimia în exces din viața noastră a atras, în ultimii ani, o întoarcere spre verde, spre natură. Dar această întoarcere înregistrează și ea, acum, excesele ei. Mai precis: o grijă aproape obsesivă față de ceea ce mâncam, o preocupare deosebită pentru monitorizarea sănătății (mergând până la adevărate obsesii ale investigațiilor), o teamă difuză la ideea îmbolnăvirii prin contaminare cu viruși, o supradimensionare a efectelor remediilor naturiste, o stare de spirit angoasantă față de potențialele pericole din vaccinuri și alte terapii bazate pe medicamente de sinteză etc. Desigur, există și reacții adverse, au fost și cazuri izolate de eșec, însă regula a funcționat și funcționează: vaccinurile previn apariția și dezvoltarea unor boli grave. Recent se vorbește despre reapariția rujeolei la copii, pe scară mare. Aceștia, fără vaccin, au mari șanse chiar să moară. Îi expunem cu bună știință la această nedorită eventualitate? Merită, oare? Cine își poate asuma acest uriaș risc…?
Prieteni, măsură este semnul inteligenței. Iar Dumnezeu așa ne vrea: deștepți! Să păstrăm măsura și așa vom avea și sănătate, și starea de bine, și bucuria de a trăi."
