Bestseller international Guillaume Musso, „romancierul preferat al Franței” (Lefigaro.fr), prezintă un thriller irezistibil construit în jurul unui secret cumplit. Te aștepți la orice. Crezi că ți-ai imaginat totul.
Dar nu te-ai gândit niciodată la ce va urma. Scriitor faimos și tata singur, Raphael este bântuit de îndoieli. Curând, el și Anna, o femeie superbă și ambițioasă, de care este îndrăgostit nebunește, urmează să se căsătorească. Însă de ce refuză ea să vorbească despre trecutul său? Într-un weekend pe Coasta de Azur, Raphael o forțează să rupă tăcerea. Dar ce are Anna de mărturisit întrece orice scenariu, iar fotografia cu cele trei cadavre pe care i-o arată, recunoscându-și vinovăția, îi dă fiori. Șocat, Raphael pleacă, însă când se întoarce, chinuit de regrete, Anna nu mai e acolo. Nu mai e nicăieri. Înnebunit, Raphael îl roagă pe prietenul său Marc, fost polițist, să îl ajute să o găsească. Pornind într-o cursă contra cronometru, cei doi descoperă în casa Annei 400 000 de euro și două cărți de identitate false. Cine este, de fapt, Anna Becker? O anchetă complicată și periculoasă va trezi fantomele terifiante ale trecutului, scoțând la lumină o poveste cutremurătoare cu implicații la nivel înalt, care începe cu mulți ani în urmă pe străzile rău famate și fascinante ale New Yorkului. „Insuportabil suspans! Aveți grijă, odată ce deschideți cartea, n-o veți mai lăsa din mână până nu veți afla cine este cu adevărat această față din Brooklyn. Se anunță multe nopți albe.“ - Metronews „Un roman cu un ritm amețitor. Musso tulbură și fascinează din nou.“ - Le Parisien Fragment din roman: "Adevărul era că nu mai scrisesem niciun rând de trei ani, căci viața mă ajunsese din urmă. Nu sufeream nici de vreun blocaj, nici de vreo până de inspirație. Născoceam întâmplări în minte de la șase ani și scrisul devenise, încă din adolescență, centrul existenței mele, modalitatea de a-mi canaliza preaplinul imaginației. Ficțiunea era un mod de evadare. Cel mai ieftin bilet de avion ca să fugi de cenușiul cotidianului. Ani întregi îmi ocupase tot timpul și toate gândurile. Cu blocnotesul sau laptopul după mine, scriam tot timpul și peste tot: pe bancă, pe canapea într-o cafenea, în picioare în metrou. Iar când nu scriam, mă gândeam la personajele mele, la suferințele lor, la iubirile lor. Nimic altceva nu conta cu adevărat. Mediocritatea lumii reale nu mă afecta decât în foarte mică măsură. Mereu retras și rupt de realitate, evoluăm într-o lume imaginară al cărei demiurg eram eu însumi. Din 2003 — anul în care mi-a apărut primul roman publicasem o carte pe an. În special, romane polițiste sau thrillere. Când dădeam interviuri, obișnuiam să spun că lucrez în fiecare zi, cu excepția Crăciunului și a zilei mele de naștere — furasem acest răspuns de la Stephen King. Dar, ca și în cazul lui, era o minciună: lucrăm și pe 25 decembrie și nu vedeam niciun motiv întemeiat în a soma de ziua mea. Căci rareori aveam ceva mai bun de făcut decât să mă așez în fața computerului ca să aflu cum o mai duc personajele mele. Îmi adoram „meseria" și mă simțeam bine în acel univers al suspansului, al crimelor și al violenței. Asemenea copiilor — amintiți-vă de căpcăunul din Motanul încălțat, de părinții criminali din Tom Degețel, de monstrul Barbă-Albastră sau de lupul din Scufița Roșie — adulților le plac jocurile care le stârnesc frica. Au și ei nevoie de povesti ca să-și exorcizeze spaimele. Entuziasmul cititorilor față de romanul polițist mă făcuse să trăiesc un deceniu fabulos, în cursul căruia intrasem în confreria restrânsă a autorilor care puteau să trăiască din scris. În fiecare dimineață, când mă așezam la masa de lucru, știam că am norocul ca oameni din toată lumea să aștepte apariția următorului meu roman. "
