Micutul Nicolas - Goscinny, Sempe

    O carte de aur a literaturii franceze pentru copii.     Micuțul Nicolas e grozav!     Cine zice că micuților nu le place școala? Nicolas și prietenii lui nu se distrează nicăieri mai bine ca acolo.
Citește tot rezumatul cărții Micutul Nicolas - Goscinny, Sempe... Deși se răfuiesc adesea, până la urmă, orice s-ar spune, gândesc la fel, așadar se înțeleg. Ce îl uimește însă pe micuțul Nicolas e cum de cei mari nu reușesc să înțeleagă niciodată nimic.     Fragment din volumul "Micuțul Nicolas" de Goscinny, Sempe:     “I-am explicat că vreau să cumpăr flori pentru mama, la care el mi-a zis că lui i-ar fi plăcut mai mult să-i iau ceva de mâncare, o prăjitură, bomboane sau vreun caltaboș. Dar cadoul nu era pentru el, așa că nu l-am băgat în seamă și i-am tras și-un gol. Am câștigat cu 44 la 32.     Am plecat de la școală, iar Aristide a venit cu mine la florărie, mâncând pe drum din jumătatea de corn cu ciocolată care-i rămăsese de la ora de gramatică. Am intrat în florărie, mi-am pus toți banii pe tejghea și i-am zis doamnei de-acolo că vreau un buchet de flori mare cât casa pentru mama mea, dar să nu fie begonii, pentru că avem o grămadă în grădină și n-are rost să mai cumpăr și eu.     — Vrem ceva deosebit, a zis Aristide, după care s-a dus să-și bage nasul în florile din vitrină, să vadă dacă miros frumos.     Doamna a numărat banii și mi-a zis că nu poate să-mi dea foarte-foarte multe flori. Mă cam bosumflasem. Așa că doamna s-a uitat la mine, a stat un pic pe gânduri, mi-a zis că sunt un băiețel drăgălaș, m-a bătut ușor pe creștet și apoi mi-a spus că se rezolvă. S-a apucat să aleagă flori și din stânga, și din dreapta, iar la sfârșit a mai pus și o groază de frunze verzi. Iar asta chiar s-a nimerit să fie pe gustul lui Aristide, pentru că frunzele semănau cu legumele din rasolul de viță, așa zicea el. Doamna făcuse un buchet grozav de cochet și mare cât casă. Apoi l-a învelit într-un celofan care foșnea și mi-a zis să-l duc cu grijă. Aristide terminase de mirosit florile, așa că am luat buchetul, i-am mulțumit doamnei și-am ieșit.     Nu mai puteam de bucurie, eram tare mândru de buchetul meu... Și tocmai atunci ne-am întâlnit cu Gîl, Lothar și Rufus, prietenii mei de la școală.     — la uitați-vă la Nicolas! a zis Gîl. Zici că-i prostănac cu florile alea după el!     — Ai noroc că am mâinile ocupate. Altfel, îți trăgeam una de vedeai stele verzi! i-am zis.     — Dă să țin eu florile, să-i tragi tu una lui Gil, mi-a spus Aristide.     Așa că i-am dat buchetul lui Aristide, iar Gil m-a pocnit. Pe urmă ne-am luat la bătaie, după care mi-am zis că e cam târziu și ne-am potolit. Dar a trebuit să mai rămân un pic, pentru că l-am auzit pe Lothar zicând:     — Ia uitați-vă la Aristide! Acum zici că el e prostănacul cu florile alea!     Și-atunci Aristide i-a tras o lovitură zdravănă cu buchetul de flori drept în cap." Citește mai puțin...