• SPUR AWARD pentru cel mai bun roman de debut 2011 • Prix Du Premier Roman Etranger 2011 • Vrij Nederland Thriller Award 2016 Nic Pizzolato, creatorul și producătorului serialului HBO True Detective, ne prezintă o poveste întunecată și violență, dar de o frumusețe impresionantă, care se petrece în orășelul american Galveston de pe coasta Atlanticului.
Un roman despre puterea de a-ți accepta trecutul și de a merge mai departe. "În viață, există experiențe cărora nu le poți supraviețui și în urma cărora, chiar dacă n-ai murit, nu mai ești viu cu-adevărat." Fragment din romanul "Galveston" de Nic Pizzolatto: “Stăteam afară, în parcare, la soare — mă obișnuisem să stau cu pieptul la soare, ca și cum mi-ar fi putut arde mizeria din interior. Beam JW dintr-un pahar de hârtie și frunzăream Houston Chronicles și Times-Picayune. Nicio stire despre investigația autorităților federale în port. Nimic despre Stan Ptitko sau despre casa din Jefferson Heights. Începusem să beau mai mult JW ca de obicei. Nici nu mai așteptam să se facă ora prânzului. O gură din sticlă mă ajută să iau startul dimineața. Simțeam nevoia să-mi salt moralul în felul ăsta. Și mă ajută să stau liniștit la soare. La sfârșitul rubricii de infracțiuni din Chronicle, înghesuit în josul coloanei din dreapta, scria: “BĂRBAT ÎMPUȘCAT ÎN PROPRIA SA CASĂ; SOȚIA ȘI FIICELE, DISPĂRUTE. Cadavrul lui Gary Benoit din Orange, Texas, a fost găsit în locuința sa de pe Big Lake Road, miercuri, de către doi tineri din localitate. Medicul legist a declarat că domnul Benoit a fost împușcat o singură dată, în stomac, și că un animal a pătruns ulterior la locul crimei. Ajutoarele de șerif au confirmat că au trecut câteva zile între momentul morții și găsirea cadavrului pentru că decedatul nu avea vecini și nici loc de muncă. Biroul șerifului nu a oferit alte informații, dar soția domnului Benoit, Charmane, este căutată pentru a da declarații. Se caută informații despre fiica sa minoră, Tiffany, și fiica sa vitregă, Raquel, de 18 ani.” Inima mi-a coborât în stomac, grea ca o piatră. Am înțeles acum ce însemnau lacrimile lui Rocky. Mi-am amintit expresia ei distanță când stătuse în camera mea și-mi povestise despre viața ei, șocul și bâlbâiala și ochii ci măriți învârtindu-se în toate direcțiile. Nebunia unora era mai rea decât a altora. De aia-ți stabilești niște reguli, de aia rămâi mereu în gardă, gata să pleci oricând. Am făcut ziarele ghem și le-am aruncat în coșul de gunoi improvizat dintr-un butoi de ulei așezat într-o nișă, între camere. Ultimele rămășițe de instinct de conservare care-mi mai rămăseseră urlau la mine s-o șterg, să ies din situația asta. Și-așa am și făcut."
