În anul 1962, Don și Carol Richardson au pășit pentru întâia oară pe teritoriul tribului sawi din Noua Guinee Olandeză, cu dorința arzătoare de a duce Evanghelia în mijlocul sălbaticilor, chiar cu prețul vieții.
Copilul păcii relatează, cu talent, povestea fascinantă a conviețuirii celor doi temerari misionari cu acești canibali vânători de capete, la care trădarea era prețuită după cât de mult reușea „eroul” să-și îngrașe victima cu prietenie, înainte de a o măcelari. Dumnezeu le-a descoperit lui Don și lui Carol cheia spre inimile acestor sălbatici printr-o analogie a răscumpărării ce avea la bază un element din mitologia tribală locală. „Copilul păcii“ a fost secretul care a deblocat un sistem de valori cu o vechime de secole sau chiar milenii. Mai mult de jumătate dintre membrii tribului sawi L-au primit pe Isus Cristos ca Domn și Mântuitor. Această carte, dimpreună cu lecțiile de viață pe care le conține, va fi de mare folos generației contemporane care încă are misiunea de a răspândi mai departe Evanghelia lui Cristos. Cuprins: Introducere Partea întâi: Lumea tribului sawi 1. Ambasador la Haenam 2. Îngrășat cu prietenie 3. Umbra tuanilor 4. Vin tuanii 5. Făuritorul de legendă Partea a doua: Când lumile se întâlnesc 6. Geneza unei misiuni 7. Prin cortina de arbori a junglei 8. Sfârșitul unei ere 9. Zei din ceruri 10. Destinul piroga 11. Un botez al stranietății 12. Patriarhul de la Tumdu 13. Război la ușa mea 14. Tuanul mănâncă creieri 15. Întâlniri în casa bărbaților 16. Criza pe malul Kronkelului 17. Apa rece mâine Partea a treia: O lume transformată 18. Liniște în casa bărbaților 19. Răsturnați între crocodili 20. Îmi tremură ficatul 21. Mortul viu 22. Puterea stării aumamay 23. Ochii înroșiți de la privit 24. Lungă călătorie 25. Afară din coconul ancestral. Post-scriptum • Epilog Fragment din volumul "Copilul păcii" de Don Richardson: “— Tarop tim titindakeden! Aduc ca justificare copilul păcii! Kaiyo continua: — Dacă acest copil ar fi murit, ai fi liber să faci ce vrei să faci. Dar nu este mort. Este încă în viață, iar eu sunt aici ca raendep hobhan, „avocat" al Haenamului. Nu ai voie să lupți împotriva Haenamului! Mâna mea este puternică! După aceea, Kaiyo îl prinse din nou pe omul acela și începu să-l tragă tare de urechi. Apoi, omul se întoarse și plecă supus înapoi la casa lui, urmat de tovarășii săi. Dacă persoanele nedreptățite ar fi rămas ostile, Kaiyo le-ar fi tăiat coardele arcurilor, ar fi rupt vârfurile oricărei sulițe pe care ar fi încercat să o folosească și ar fi aruncat orice altă armă în rău. După ce persoanele păgubite se întoarseră la casele lor, Kaiyo cercetă cu de-amănuntul posibilitatea ca cineva din Haenăm să fi omorât porcul. În cele din urmă, ambele sate ajunseră la concluzia că porcul fusese ucis de către un spion dintr-una din alte numeroase comunități care purtau pică împotriva Kamurului. Evoluția crizei fusese împiedicată. Obiceiul tarop își dovedise eficiența. Un copil al păcii viu era într-adevăr un antidot cultural împotriva idealizării violenței specifice poporului sawi. Agonia lui Kaiyo, a lui Mahaen și a celor două mame purificase într-adevăr cele două comunități de orice emoție a războiului. Existau doi piloni, nu unul, care sprijineau structura. De-a lungul istoriei lor, poporul sawi se sprijinise mai întâi pe primul pilon, iar apoi pe celălalt. În mod colectiv, erau asemenea unui om care stă pe un picior până când obosește, iar apoi schimbă poziția pe celălalt picior. Timp de două luni, cercetasem fiecare aspect al celui de-al doilea pilon, asimilând vocabularul său abstract și pregătind o strategie. Acum, în timp ce mă urcam în casa bărbaților din Haenam-Yohwi, am simțit din nou un val de entuziasm înviorător care era mai mult decât o simplă emoție de-a mea."
