Zbor In Suflet

Chip de sirenă în vis de pescar Motto: Orice femeie poate fi o sirenă în căutarea bărbatului-pescar Se depărtase din nou mult prea mult de sat, ispitită de oameni și de chemarea lor misterioasă.
Citește tot rezumatul cărții Zbor In Suflet... Se vor supăra iarăși pe ea dacă o vor căuta și nu o vor găsi să se joace în grădina de corali multicolori. I-ar fi plăcut ca în căutarea lor să o strige pe nume, dar știa că acest lucru nu este posibil pentru că, acolo, în lumea lor, nimeni nu avea nume ci doar anumite sunete specifice pe care le foloseau ca să se cheme între ele și nu le putea vorbi despre numele minunat pe care ea, mai norocoasă, îl primise de la un pământean. Ena, Ena! El îi spusese că pământenii au astfel de nume pe care le primeau la naștere de la părinții lor. Naștere, părinți... O fascinau aceste noțiuni noi aflate de la el, total necunoscute ei până atunci. În lumea ei ele nu existau și se gândea că i-ar fi plăcut să se nască, să aibe o mamă și un tată care să îi poarte de grijă. Parcă așa spusese el că se numeau cei doi oameni care creșteau și îngrijeau puiul de om până ce acesta își putea purta singur de grijă. Sub ape toți locuitorii erau la fel. Nu își amintea să fi fost mai mică decât era acum. Când el o întrebase despre copilărie nu știuse ce să îi răspundă. Ce de lucruri frumoase aveau oamenii. Încercase să îi explice că în cazul lumii subacvatice lucrurile erau diferite, nu neapărat mai puțin frumoase, dar altfel. Acolo, în satul lor, viața era simplă și spectaculoasă, sau cel puțin așa i se părea ei. Nu aveau grijile materiale ale oamenilor, se bucurau de mirificele peisaje care îți tăiau răsuflarea cu explozia lor de culoare, se zbenguiau printre recifurile de corali, se împrieteneau și se jucau cu bancurile de pești mari și mici, cu delfinii, explorau epavele de pe fundul mării în căutare de obiecte care mai de care mai ciudate și de neînțeles pentru ea sau ceilalți membri ai comunității lor. Nu le lipsea nimic. Cântau, dansau, înotau, ieșeau pe insule izolate atât cât puteau rezista pe uscat, apoi coborau din nou în adâncuri și dormeau direct pe nisipul de pe fundul mării sau pe paturi de alge și alte ierburi marine. Nu împărțeau averi, nu aveau dispute, singura lor grijă era aceea de a se proteja să nu fie capturate de marinari sau pescari. Fragment din carte: Promisiune Vrei să-mi vorbești, voi veni să te ascult, Ți-e teamă să crești să devii tot mai mult. Vrei să mă întrebi, am să-ncerc să-ți răspund, Vreau doar să știu că mă porți într-un gând. Și-aș vrea să cer gândului tău, Să rămână la mine mereu, Căci de-am să-l las vreodată să plece, Dorul de tine nu-mi va mai trece. Aș vrea să cer buzelor tale Să îmi ofere iarăși o sărutare, Să o facă acum și-apoi și mâine, Căci ele știu cât mi-e de bine. Așteaptă-mă de mă vrei sub clarul de lună, Risipit peste tot în noaptea senină. Strigă-mă cu iubirea din glasul tău, Nu-ți fie teamă, te găsesc eu. Știu să te caut în noaptea fierbinte, Stai nu pleca, așteaptă cuminte. Căci voi sosi negreșit, până în zori, Să simt cu tine ai iubirii fiori. Citește mai puțin...