nu poți zice că nu e distracție Dear Șir/ M am, we need you assistance on a project și aproape că te simți iar util. răceala te ține în casă, alegerile de viață cel puțin dubioase, opțiunea pentru izolare și gândul că discreția te face interesantă, idem.
unde să te și duci la dispoziția ta, toată seara, sticla răsturnată, într-o rână, desfăcătorul de conserve și flaconul cu cremă antidegeraturi, de zici că, cel puțin, ai fost în alaska și ai despicat burți de somon. în brațele lui, fantomă, prietenul din zodia racului, ca o jerbă, disperarea. și tu, între corp și fidelitatea ei, a disperării, un pic mai decrepită decât la început. la revedere în 2017 bunvenit doamnei canicula, doamnei moarte, domnului viitor. ca și când școala s-ar sfârși peste două zile și de pe masa de prânz n-ar lipsi roșiile oltenești și cireșele pietroase, îți arunci cătușa cât colo, proiectezi lenea, oasele alungite, ordonarea lumii sub carnea sfătoasă a fetelor nu foarte frumoase (spandex și lycra ieftin, sandale albe peste ciorapi nude, țărăncuțe coapte cu loc pentru proiecții sexuale și dramă) în poem, te-ai pus de-a curmezișul pe macadam și roțile taxiurilor fantomă își șifonează sânii și capă. ai în fața masa frugală dinaintea lefei, cămășuța de în topit de la arta modei, fusta din stambă, colierul de cuarț, cerceii cu delfini, pudra de talc. în oglindă, cearcănele dinaintea răfuielii cu viață, încă romantice, forma fixă a adevărului banal: impresia că ești departe de libertate, ca sângele rușinos din batistă, din bucățica de vată, din nările anemicului, din degetul arătător e jarul unei revoluții amânate.
