Sa furi Raiul cu ajutorul cuvintului. Eseuri

Cât de tare trebuie să fie cugetul unui scriitor care, trăitor între cărți asemenea lui Kien ( din Orbirea de Elias Canetti), iubindu-le, trebuie să iasă deasupra lor, într-o altă realitate? Sau rămâne pentru totdeauna prizonier al lor? Te salvezi, prin scis, tu ca persoană sau salvezi lumea? Îți lași existența devorată de operă? dar gândul că tu, prin scrisul tău, prin mijlocul inocent al imaginației tale, ai putea contribui la operă insistentă de corupere, de îmbolnăvire a lumii? Și ce facem, cum păstram vie, obiectivă, detașată, neatinsă de maladiile lumii mână aleasă să scrie mereu? Fragment din carte: "VIDUL DE MIT Dezvăluirea prezenței teroriștilor în „focul" evenirnentelor revoluționare din decembrie '89 nu a ținut de un simplu fapt divers.
Citește tot rezumatul cărții Sa furi Raiul cu ajutorul cuvintului. Eseuri... Prin semnalarea cunoștință de cauză sau nu — a acestei prezențe se recunoaște manifestarea unei sincope ce atinge unul dintre principalii centri vitali ai mitul. Nu (doar) vidul de putere -vidul politic- era cea mai frapantă urrnare a prăbușirii vechii ordini, ci vidul de mit. Vidul politic era doar o componentă a acestuia. Fascinația generată de falsa sacralitate, fabulația, viziunile aproape supranaturale, cultivate sistematic de partidul unic, de cuplul dictatorial, de sloganele în care aceștia se drapau, au încetat, istovind brusc o lume ce-și duce existența într-un perimetru precis. Încetă o „mitologie" ce dădea organicitate și coerența unei lumi specifice, fie că acest mod de existență era sau nu acceptat de către cei care intrau în componența ei. Desacralizată, descărnată, lumea își căută o „nouă" ordine, o sferă inedită în care să se armonizeze, chiar printr-o armonizare „negativă". „Soluția cu teroriștii” nu ține neapărat de găsirea unei asemenea sfere; ea exprimă cea mai simplă, practică și imediata satisfacere a setei de fabulos, de mister, de mit, caracteristică tuturor protagoniștilor lumii. O soluție eficientă, deci, și pentru noua putere politică, ce-și căută modalitățile de priză la un cadru dat. De la bun început, teroriștii — reali sau inventați — aduc în lumea în fierbere o constantă rezistență: misterul. Un mister ce durează, fără să poată să fie pătruns și care poate să înghită orice!... Într-un univers stropit cu sînge, misterul „mijlocește" puțină sacralitate (justificare „neexplicată" a vărsării de sînge), servește intangibilul (cei „implicați" nu vor putea fi înlăturați, dar nici evenimentele scoase din făgașul pe care au pornit), sau fortifică implacabilul (,,asta e și așa va fi, cu cine e și va fi")... Fabulosul ajută întoarcerea la începuturi — ab origine , pentru ca apoi să se poată realiza, prin „revoluție", un „nou început". Nu teroriștii fac revoluția; dimpotrivă, ei sînt elementul, sau unul dintre evenimentele, ce o excită. În Aspecte ale mitului de Mircea Eliade putem identifica o paradigmă a mitului perfect funcțională pentru încadrarea evenimentelor din decembrie 89, cu personajele pe care le-au pus în operă. " Citește mai puțin...