Drept civil. Drepturile reale principale ed.3

Ediția 3 a cursului universitar Drept civil. Drepturile reale principale are în vedere reglementările în materie până la data de 20 aprilie 2017, în măsura în care ele au incidență în materia drepturilor reale principale.
Citește tot rezumatul cărții Drept civil. Drepturile reale principale ed.3... În principal s-a ținut cont de: Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (Legea nr. 71/2011); Noul Cod de procedură civilă care a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, în forma republicată; O.U.G. nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009, precum și Legea nr. 60/2012 pentru aprobarea O.U.G. nr. 79/2011. În mod firesc, tratarea are ca obiect predilect reglementarea drepturilor reale principale din Noul Cod civil, în timp ce dispozițiile cuprinse în Codul civil din 1864 sunt, de regulă, doar evocate. Numai în cazurile în care reglementările vechi au șanse să se aplice în continuare, o perioadă de timp mai mică sau mai mare, ținând seama de jocul normelor tranzitorii, li s-a acordat și lor o atenție specială. Noutate absolută Corelațiile cu legea procesual civilă, dar și prezentarea situațiilor tranzitorii permit formarea unei viziuni complexe, vizând interpretarea textelor și modul lor de aplicare, astfel încât să prezinte o maximă utilitate pentru orientarea cititorului, precum și pentru promovarea unor soluții corecte și coerente în plan legislativ și jurisprudențial. Din cuprins: Patrimoniul Posesia ca stare de fapt protejată juridic Dreptul de proprietate privată Dreptul de proprietate publică Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată Dinamica drepturilor reale principale Publicitatea imobiliară și apărarea drepturilor reale principale Puncte forțe abordare critică, analitică a problematicii, cu propuneri și soluții concrete analiza normelor juridice din perspectiva principiilor enunțate în noile coduri abordare interdisciplinară, cu referiri la științele de ramură: procedură civilă, drept comercial, drept succesoral ample referințe bibliografice, în ceea ce privește doctrina și jurisprudența romană și străină tablă analitică de materii Fragment din lucrare: "§2. Elementele definitorii ale noțiunii juridice de patrimoniu 3. Enumerare. Trei sunt elementele indispensabile pentru înțelegerea acestei noțiuni: drepturile și obligațiile care alcătuiesc patrimoniul au valoare economică, sunt pecuniare (evaluabile în bani); aceste drepturi și obligații patrimoniale formează o universalitate juridică; patrimoniul este un atribut al personalității. 4. Patrimoniul este alcătuit din drepturi și obligații cu valoare economică. A. Criteriul patrimonialității. Clasificarea drepturilor subiective civile în drepturi patrimoniale și drepturi personale nepatrimoniale este grăitoare pentru acest element definitoriu al noțiunii juridice de patrimoniu. Mai întâi s-a statuat că patrimoniul este alcătuit numai din drepturi și obligații cu conținut economic, adică evaluabil în bani, iar apoi acestea au fost denumite ca patrimoniale. Deși drepturile personale nepatrimoniale nu fac parte din conținutul patrimoniului, totuși faptele ilicite prin care se cauzează un prejudiciu ca urmare a vătămării acestor drepturi generează un raport de răspundere civilă delictuală. Dreptul de a cere repararea materială a prejudiciului este patrimonial, întrucât obiectul său este evaluabil în bani. Acest drept intră, în mod firesc, în conținutul patrimoniului persoanei prejudiciate. Desigur, când este vorba de elemente nepatrimoniale pentru repararea daunelor morale, acestea nu mai intra în conținutul patrimoniului. Valoarea pecuniară a drepturilor și care compun patrimoniul determină și valoarea economică a acestui ansamblu, înțeles ca un tot. Ca urmare, patrimoniul va avea o valoare economică pozitivă sau negativă în funcție de raportul dintre activ și pasiv. Drepturile sunt însumate la activ, iar datoriile formează pasivul. Tocmai pentru că au o valoare pecuniară, drepturile și obligațiile pot fi astfel contabilizate, indiferent de natură și forma bunurilor care constituie obiectul lor. Pe această bază, poate fi apreciată starea de solvabilitate sau insolvabilitate în raport cu patrimoniul unei anumite persoane. În dreptul comercial, insolvabilitatea nu se confundă însă cu insolvență, care se apreciază în raport cu sumele de bani disponibile și cu datoriile exigibile. Valoarea pecuniară a drepturilor și datoriilor care compun patrimoniul nu presupune că toate acestea au ca obiect sume de bani, ci doar că el este evaluabil în bani. Desigur, ar fi exagerat să se creadă că fiecare element patrimonial are, în orice moment, o valoare determinată. De multe ori creanțele nu sunt lichide, iar valoarea bunurilor imobile este doar determinabilă și fluctuează în timp. Dincolo de această observație, trebuie să se rețină că nu este relevanță identitatea materială a bunurilor la care se referă drepturile și datoriile, ci numai valoarea lor economică, bănească. " Citește mai puțin...