Razbunare ancilara

• Autor distins cu Premiul Nebula pentru literatură • Autor distins cu Premiul Hugo pentru literatură • Autor distins cu Premiul Arthur C. Clarke pentru literatură  Un zgomot înfundat, prelung a zguduit puntea pe care alergam, un zgomot pe care credeam că nu-l voi mai auzi niciodată.
Citește tot rezumatul cărții Razbunare ancilara... Breq este aproape de a-și îndeplini obiectivul care a obsedat-o fără încetare vreme îndelungată - acela de a răzbuna distrugerea unei nave spațiale. Dar ultimul pas pe care trebuie să-l facă se dovedește cea mai grea încercare a misiunii ei, în joc fiind propria-i viață. De ce ar fi o navă spațială dispărută demult atât de importantă pentru o locuitoare anonimă din galaxie. Secretul lui Breq ar putea zdruncina temeliile Imperiului Galactic. Cu patru ore înainte de ivirea zorilor, lucrurile au luat-o razna. Sau, mai precis, eu am luat-o razna. Datele furnizate de monitoare s-au întrerupt și, brusc, toate cele douăzeci de corpuri ale mele au rămas fără ochi și fără urechi, neștiind încotro s-o apuce. Premiile HUGO, NEBULA ȘI ARTHUR C. CLARKE pentru cel mai bun roman SF. Fragment din romanul "Răzbunare ancilară" de Ann Leckie: „Segmentele mele au avut nevoie de câteva clipe bune de panică și uluiala ca să-și dea seama că fiecare era izolat de celelalte, fiecare replică a mea izolată într-un singur corp. Cel mai grav însă era că, din acel moment, lt. Awn nu a mai primit nicio informație. Din acel moment eu eram douăzeci de persoane, cu douăzeci de seturi de procese perceptive și imagini păstrate în memorie, și-mi amintesc de ce s-a întâmplat doar punând cap la cap experiențele avute de fiecare corp. În clipa în care lovitura s-a abătut asupra mea, toate cele douăzeci de segmente mi-au activat imediat, fără să se mai gândească, armura. Segmentele care erau îmbrăcate n-au făcut nici cea mai mică încercare ca s-o modifice și astfel să-mi acopere vreo parte a uniformelor. În casă, opt segmente care dormeau s-au trezit instantaneu și, imediat ce m-am dezmeticit, m-am repezit în încăperea unde Awn încerca să doarmă. Două dintre acele segmente - Șaptesprezece și Patru -, văzând că lt. Awn și cele câteva segmente din jurul ei nu pătiseră nimic, s-au repezit la consolă ca să verifice dacă asigură comunicațiile - dar consola nu funcționa. — Comunicațiile sunt întrerupte, a anunțat segmentul Șaptesprezece cu vocea distorsionată de armură argintie. — Imposibil, a zis Patru, dar Șaptesprezece n-a mai răspuns, fiindcă orice răspuns era inutil în situația dată. Unele dintre segmentele mele din orașul de sus s-au întors spre Ante-Templu înainte să-și dea seama că cel mal bine era să rămână pe loc. Toate segmentele din piață și din templu s-au întors spre casă. Unul a luat-o la goană ca s-o apere pe lt. Awn, iar două au spus în același timp: — Orașul de sus! Altele două au spus: — Sirena de furtună! Preț de două secunde confuze, segmentele mele au încercat să hotărască pasul următor. Segmentul Nouă a dat fuga în templu și a trezit-o pe preoteasa care dormea lângă sirena de furtună. Preoteasa a declanșat alarma. Cu doar câteva clipe înainte ca sirena să sune, în orașul de sus, Jen Shinnan ieșise în fugă din casă strigând: — Crimă! Crimă! Luminile s-au aprins în casele din jur, dar zgomotele care au urmat au fost acoperite de sunetul strident al sirenei. Cel mai apropiat segment al meu se află la o depărtare de patru străzi. Peste tot în orașul de jos lumea trăgea obloanele de furtună. Preotesele din templu au încetat rugăciunile, iar șefa lor m-a privit întrebătoare. Eu însă n-aveam ce să-i spun i-am ridicat din umeri neputincioasă. — Comunicațiile mele sunt întrerupte, Divino, a zis segmentul. Șefa preoteselor a clipit nedumerită. Vorbele erau de prisos când sună sirena. Stăpâna Radchului nu reacționase în momentul în care mă fragmentasem, deși era conectată la segmentele ei aproape la fel ca mine. Calmul ei aparent era îndeajuns de ciudat pentru că segmentul meu cel mai apropiat de ea să-l observe. Poate că era doar dovada unei stăpâniri de sine ieșite din comun; sirena n-a făcut-o decât să se uite în sus și să ridice dintr-o sprânceană. Apoi s-a ridicat în picioare și a ieșit în piață.” Citește mai puțin...