Din cele mai vechi timpuri, până astăzi oamenii au forat în adâncurile trecutului. Argumentul acestui efort pentru și spre cunoașterea istoriei nu este nou, sau mai precis este același din antichitate până astăzi: înțelegerea prezentului și a viitorului prin prisma trecutului.
Reconstituirea trecutului este strict legată de experiența personală a autorului și astfel: „orice istorie este istorie contemporană” (Benedetto Croce). Am purces la elaborarea textului de față deoarece am simțit nevoia de-a găsi cheia intrării într-un univers tematic complex și controversat, pentru care „a curs multă cerneală”: economia României în ultimii 27 de ani sau cum se spune adesea economia postdecembristă, în comparație cu secvențele istorice ale țării din trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat. În esență, pentru perioadele antebelică, interbelică și postbelică s-au conturat următoarele opinii, construite în antiteză: dezvoltare și non-dezvoltare, progres și regres, bunăstare și sărăcie. Lucrarea, România – mințită, indusă în comă și jefuită, se caracterizează prin masivitatea și densitatea discursului. Pentru aceasta autorii au consultat o bogată bibliografie. Raportarea la aceasta s-a făcut cumpătat, uneori critic, dar niciodată cu accente fundamentaliste care să închidă posibilitățile unor dialoguri și schimburi de idei și opinii viitoare. Cele mai multe din cele afirmate au fost susținute cu date și informații statistice, integrate în text sau în tabele și grafice. Inițiativa, efortul și realizarea autorilor sunt lăudabile și merita toată atenția cititorilor. Speram că principiul lui Tacitus: Sine ira et studio să însoțească lectura cărții.
