Scrisori pentru Ema

    „Istorisind destine, Loreta Popa izbutește să te facă să înțelegi meandrele unor existente a căror desfășurare părea de neînțeles. Și mai dăruiește și portrete omenești impresionante, precum acela al bunicii sau al acelui bunic care, din înseninarea și împăcarea lui în pragul «mării treceri», îi oferă nepotului copleșit de frământări o atât de înțeleaptă rețeta a fericirii.
Citește tot rezumatul cărții Scrisori pentru Ema...     Bogăția vocabularului Loretei Popa și curgerea elegantă a frazelor sale sporesc farmecul lecturii. Autoarea nu dă uitării nici semnele magice din jurul nostru și, poposind o clipă asupra lor, te poartă către tărâmul tainic cu care ne învecinam și care, cândva, ni se va dezvălui. Este vorba despre acele «semne» ce ne ies în cale parcă anume ca să ne ajute să nu pierdem o șansă a armoniei, o predestinare. Ele pot fi orice: un fluture albastru, un fulg de nea, chiar și numai o boabă de piper în ciocolată fierbinte sau o întâlnire neșteptată, altminteri imposibilă, dar care are totuși loc...” - Flavia Buref     „Cartea întreagă este o clepsidră, în care curgerea firelor de nisip nu măsoară timpul, ci număra parcă în șoaptă atâtea dureri neștiute, ca și cum eternitatea iubirii ar fi zgâriată în tăcere de nenumărate destine omenești, sortite să cadă în uitare, nu înainte însă de a se lovi între ele, măsurând astfel veșnicia cu efemeritatea dureroasă a vieții lor.” - Dan Puric     „Dedicate superbei sale fiice, Ema, feliile de viață descrise de Loreta reprezintă, fără îndoială, un îndreptar de eleganță, de bun gust, reale căi de urmat în sinuosul drum al unei vieți din ce în ce mai grele. Pentru adolescența Ema, pildele mamei sale pot fi comentate și receptate la toate nivelurile, constituind și pentru ceilalți modele perfecte. Pentru că, dincolo de descrierea faptelor brute, Loreta presară și comentarii proprii – cum altfel? – și încheieri care sună concluziv și care capătă valori profund umane.” - Eugen Cristea     „Cartea Loretei Popa Scrisori pentru Ema. Pagini de viață este un manual de iubire exemplară. Deși par a semăna cu cele de azi, căci sunt însoțite de «ingredientele» știute dintotdeauna – tristețe, sex, lacrimi, sărutări, căsnicii reușite ori rupte, coup de foudre, divorțuri, libertate, violență, fericire, ura, ipocrizie sau impostură –, iubirile despre care vorbește Loreta Popa sunt cumva altfel. Au ceva în plus.” - Ciprian Chirvasiu  Carte recomandată de  Irina Binder  în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți ".     Fragment din volumul "Scrisori pentru Ema" de Loreta Popa:     „Scrisoare către Ema     De s-ar putea să-mi privești în suflet uneori, ai înțelege tremurul firesc al clipei în care te-am ținut în brațe pentru prima dată.     De aș putea, ți-aș prinde zâmbetul în fluturi ca să luminez pământul și aș strânge în palme puf din somnul tău dulce să-l suflu peste cei care nu dorm.     Dacă mi s-ar permite, aș păstra primul tău pas într-o cutie muzicală pentru aceia care nu știu cum e să se ridice pe vârfuri.     Am în podul palmei drepte cea dintâi atingere a piciorului tău grăbit să vină pe lume și la urechi mi-am prins cercei din primele tale cuvinte. Mi-e atât de albă amintirea primului tău dinte, iar culorile îndelung așezate de mâinile tale pe pânzele corăbiilor mării de lângă care nu mai voiai să pleci îmi veghează nopțile. Când ființa-ți obosea — destul de rar, e-adevărat —, leagăn ți-au fost mereu brațele mele și pătura să-ți țină de cald gândurile mele de lumină ți-au fost.     Din potrivire în potrivire de pernă, din pas în pas și din poveste în poveste, cea dintâi notă a răsărit într-un carnet cu alte foi decât al meu. Anotimpurile și-au luat misiunea de a te conduce la școală în serios și ochii lor sunt ochii mei, căci neliniștea mea e neliniștea lor. Pesemne pijamaua ta rămâne mică la fiecare ploaie, iar nările mele vor păstra mereu parfumul de după scălda ta dintâi. Genunchiul tău rănit primește și astăzi sărutul meu de vindecare, părul tău se lăsă mângâiat de mâinile mele, fruntea ta mă lasă să-mi rostesc binecuvântarea și tăcerea ta-mi dă răgazul de a-ți spune „Te iubesc, incredibila mea fiică"!     Te simt mereu lângă mine, câteodată respirând pentru mine atunci când nu am forța s-o fac. Un om mic cu suflet mare, vorbești puțin din ceea ce gândești mult, nu crezi că ai nevoie de sprijin căci ți se oferă suficient din ceea ce ai nevoie, privești pe sub sprâncene ca să nu pari intimidată. Zâmbești să vezi lumea zâmbind, nu cauți prea multe răspunsuri ia întrebările tale știind deja o parte din ele.” Citește mai puțin...