Cu gandul la Dumnezeu

    "Închin această carte Bunului Dumnezeu, Celui care mi-a oferit darul neprețuit al vieții. Întreaga mea existentă pământească nu-mi va ajunge să-I fiu recunoscător așa cum se cuvine.     Le mulțumesc din tot sufletul părinților mei dragi Petru (răposat) și Emilia pentru că m-au crescut și educat, fiindu-mi cei dintâi dascăli.
Citește tot rezumatul cărții Cu gandul la Dumnezeu... De asemenea, mulțumesc tuturor părinților mei duhovnici care m-au povățuit, mângâiat și încurajat, rugându-se mereu pentru mine să cresc puțin câte puțin." - Autorul     CUPRINS: Cuvânt înainte 1. Reflecții despre viața 2. Biserica Ortodoxă ne întărește întru Adevărul cel mântuitor 3. Viețile Sfinților — modele și ajutor pentru elevi 4. Sfântul Siluan Athonitul — Sfântul secolului nostru 5. Sensul milosteniei trupești 6. Preoția — chemarea la întrecere cu îngerii întru curăție 7. Chipul preotului-poet iubitor de Dumnezeu și de oameni — Protosinghelul Lazar Tabra (1926-2008) de la Schitul „Sfântul L.azăr" din Alba Iulia 8. lntâlnirea mea cu Gheronda Iosif Vatopedinul la Muntele Athos 9. Smerite însemnări de pelerin la Sfântul Munte 10. Mihai Eminescu — elev și dascăl al neamului românesc 11. Gânduri eminesciene ca soluții la criză 12. Profesorul roman în postmodernitate. Soluții de ieșire din criză 13. Literatura și rolul ei în viața omului (elevului) actual 14. O prezentare a Rugăciunii lui Iisus — „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!" 15. Înțelepciune 16. Înălțare 17. Creație 18. Videoclipul melodiei Where's the Revolution (Depeche Mode) — simboluri și semnificații     Fragment din volumul "Cu gândul la Dumnezeu" de Antonio Bolot:     ”5. Sensul milosteniei trupești     Eseul Falsul idealism, asupra căruia ne vom opri atenția în paginile următoare, este rod al gândirii înalte și al trăirilor pline de har ale monahului-cărturar Nicolae Steinhardt. Pentru întâia dată acest text a fost rostit de la amvon de către însuși autorul său în vremuri de tristă amintire, când „pâinea cea de toate zilele" devenise o nevoie stringentă pentru români în a-și mai putea trăi de pe o zi pe altă viață amară.     Nicolae Steinhardt a devenit o voce a lui Dumnezeu, neputând să tacă atunci când porunca divină „Plata celor care lucrează pentru tine nu o amână pe mâine, ci îndată" (Tob. 4,14) era încălcată chiar de către stăpânirea țării. Autorul acestei predici s-a identificat întru totul cu semenii săi suferinzi deoarece el însuși suferise pe nedrept asemenea lor în anii grei de detenție politică.     Scriitura monahlui Delarohia este realizată cu un desăvârșit talent expresiv. Să nu uităm că el era un intelectual de elită format în anii României interbelice. Pe lângă vasta cultură umanistă, talentul literar și finețea spiritutui, Nicolae Steinhardt mai purta ceva cu totul special în sufletul său, legea morală, acel duh despre care părintele Rafail Noica spune: „Ortodoxia nu este altceva decât firea omului!" Botezul ortodox pe care îl primește în închisoare de la Arhirnandritul Mîna Dobzeu dezvăluie faptul că Dumnezeu își alesese un nou apostol.     Ideea principală pe care o regăsim în textul Falsul idealism este că milostenia trupească este un act creștin fundamental și ca nepunând-o în practică, față de semenii noștri, ea devine doar o vorbă goală, o ideologie lumească: materialistă sau idealistă.     O primă problemă ridicată de către autor este judecarea inadecvată la context a semenului. Atunci când „ghiftuiții și îmbuibații lumii” (p. 59) dau lecții celor lipsiți cu privire la felul cum să trăiască în sărăcia lor, totul se transformă în absurd și neacceptare. Aceștia sunt numiți falși idealiști. În concepția monahlui Nicolae Steinhardt falsul idealism este de fapt lipsa iubirii adevărate, faptice față de aproapele, mascată de o credință declarativă găunoasă.” Citește mai puțin...