Amintiri din Cotroceni ale unui fiu de burghezo-mosier

    "Am scris această carte din dorința de a oferi atât celor apropiați (familiei, prietenilor), cât și acelora pe care i-ar putea interesa aceste amintiri, o mărturie despre copilăria mea și a generației mele, despre greutățile cu care s-a confruntat familia mea, la fel ca atâtea alte familii, într-o perioadă "grea” (folosesc un eufemism!), atunci când, în România, se instaurase un nou sistem politic, menit să  șteargă amintirile a ceea ce "a fost” și să inducă false speranțe despre ce "va fi”.
Citește tot rezumatul cărții Amintiri din Cotroceni ale unui fiu de burghezo-mosier...    Am simțit nevoia să scriu și să public aceste rânduri, cu speranța nemărturisită că vor exista și alte persoane, în special cele mai tinere, interesate de acele timpuri care au marcat profund destinul unor generații, inclusiv acela al generației din care fac parte.     Am selectat, în acest sens, cu precădere, acele întâmplări sau fapte mai relevante pentru dificultățile cu care m-am confruntat datorită originii mele "burghezo-moșierești” și am încercat să reproduc cât mai exact modul în care priveam pe atunci, copil sau adolescent fiind, noile "rânduieli sociale” în curs de edificare în România. Titlul lucrării este, cred, semnificativ în această privință." - Autorul Fragment din cartea "Amintiri din Cotroceni ale unui fiu de burghezo-mosier" de Sorin M. Rădulescu "3. TATĂL MEU ȘI AȘA-Z1SĂ MEA ORIGINE „BURGHEZO-MOȘIEREASCĂ."   Am venit pe lume în București, într-un început de ianuari( din anul 1946, într-o perioadă tulbure, în care rănile războiului erau încă proaspete, iar în România se năștea o nouă „lume" căreia, împreună cu cei din generația mea și mai ales cu cei din categoria socială căreia îi aparțineam, aveam să-i fim „captivi" timp de aproape 43 de ani. Era perioadă imediat următoare ocupării României de către trupele sovietice (1944), a instalării Partidului Comunist la putere, care avea să facă din teroare principalul mijloc de exercitare a acestei puteri, a începutului luptelor intestine dintre liderii acestui partid pentru preluarea conducerii supreme și, nu în ultimul rând, perioada debutului războiului rece și a instalării „Cortinei de Fier". Era epoca terifiantă a proceselor politice și a întemnițărilor fără judecată, a instaurării terorii și generalizării fricii în întreaga societate, a deposedărilor abuzive de bunuri proprii, a declanșării unei prigoane fără seamăn împotriva elitelor țării, a înlocuirii celor mai valoroase competențe cu analfabeți incompetenți, a dis-trugerii celor mai bune tradiții și valori românești și a multor altor fenomene atipice, deviind de la cursul firesc al lucrurilor. Ca un reper istoric aparte, 1946 a fost, de asemenea, anul uneia dintre cele rnai pustiitoare secete din istoria României. Tatăl meu, Mihail Rădulescu (conu' sau domnu' Mișu - cum îl denumeau cei apropiați), făcea parte din acea clasă socială etichetată generic, fără imaginație, deosebiri sau nuanțe, în noul limbaj de lemn al vremii, drept clasa exploatatorilor burghezo-moșieri, împotriva căreia avea să se dezlănțuie, în curând, o prigoană fără precedent, majoritatea încheindu-și viața în ceea ce s-a numit mai târziu gulagul românesc." Citește mai puțin...