Regulile creierului

    12 principii pentru a supraviețui și a fi eficient la serviciu, acasă și la școală     Cei mai mulți dintre noi nu au habar de ceea ce se întâmplă cu adevărat în capul lor. Totuși, oamenii de știință care studiază creierul au descoperit detalii pe care orice lider din domeniul afacerilor, părinte și învățător ar trebui să le știe – cum ar fi faptul că trebuie să facem mișcare dacă vrem să avem un creier care să funcționeze la parametri maximi.
Citește tot rezumatul cărții Regulile creierului...     Cum învățăm? Ce efecte au somnul și stresul asupra creierului? De ce nu se recomandă să facem mai multe lucruri deodată? De ce e atât de ușor să uităm și de ce e atât de important să repetăm cunoștințele noi? Este adevărat că bărbații și femeile au creiere diferite? În fiecare capitol al cărții, autorul prezintă câte o regulă a creierului – ce știu sigur oamenii de știință despre felul cum funcționează creierul uman – și oferă apoi idei care ne pot transforma viața de zi cu zi. Astfel, cititorii vor descoperi că:  • fiecare creier este condiționat diferit  • activitatea fizică îmbunătățește cogniția  • nu încetam niciodată să învățăm și să explorăm  • unele amintiri sunt efemere  • între somn și capacitatea de a învăța există o legătură puternică  • stresul schimbă modul în care învățam     În final, vei înțelege cum funcționează creierul uman și cum poate fi exploatat la maximum.     John Medina este expert în biologie moleculară și consultant în cercetare științifică. Este profesor afiliat de bioinginerie la Facultatea de Medicină a Universității din Washington. A fost fondator a două institute de cercetare a creierului: Brain Center for Applied Learning Reasearch, de pe lângă Universitatea Pacific din Seattle, și Talaris Research Institute, o organizație nonprofit care inițial s-a concentrat pe modul în care copiii de vârste mici codifică și procesează informația. Medina locuiește în Seattle, Washington, cu soția și cei doi băieți ai lor.     Fragment din volumul "Regulile creierului" de John Medina:     ”Învățarea reconectează creierul     Atunci când învățam ceva, conexiunile din creier se modifică. Eric Kandel este cercetătorul care a studiat cel mai mult pentru a dovedi că învățarea până și a celor mai simple informații modifică fizic structura neuronilor. În sens larg, aceste modificări fizice au ca rezultat organizarea funcțională și reorganizarea creierului. Este uimitor! Creierul învață mereu lucruri, astfel încât se reorganizează în permanență.     Kandel a descoperit prima dată acest lucru nu la oameni, ci pe când studia melcii de mare. El a aflat, într-un mod oarecum jignitor pentru noi, că nervii omului învață lucruri în același mod ca nervii melcilor. Același lucru este valabil la toate animalele care se află între melci și oameni. În anul 2000, Kandel a obținut Premiul Nobel pentru activitatea sa și pentru că a descris procesele de gândire ale aproape fiecărei creaturi care deține această capacitate.     Care sunt aceste modificări fizice? Pe măsură ce învață, neuronii cresc și se divid. Ei întrerup sinapsele într-un punct, alunecă într-o regiune apropiată și restabilesc sinapsele cu noii vecini. Alți neuroni rămân pe loc, consolidându-și conexiunile electrice reciproce, crescând eficiența transferului informatic. Într-adevăr, chiar în acest moment, în creierul dumneavoastră, bucăți de neu-roni se deplasează că reptilele: alunecând spre locuri noi, îngroșându-se la un capăt sau despicându-se la celălalt. Toate pentru ca dumneavoastră să vă amintiți câteva lucruri despre Eric Kandel și melcii de mare.     Această direcție de investigație științifică a debutat cu mult timp înainte de Kandel. În secolul al XVIII-lea, cercetătorul italian Vincenzo Malacarne a realizat o serie surprinzător de modernă de experimente biologice. El a instruit un grup de păsări să facă trucuri complexe, apoi le-a ucis și le-a disecat creierele. A descoperit astfel că păsările dresate prezentau tipare mai complexe în regiuni specifice din creier decât cele nedresate. După 50 de ani, Charles Darwin a observat diferențe asemănătoare între creierele de animale sălbatice și cele de animale domestice. Creierele animalelor sălbatice erau cu 15-30% mai mari decât cele ale omoloagelor domestice. Aparent, sălbăticia neînduplecată și dura forță animalele sălbatice să rămână setate constant pe modul de învățare.” Citește mai puțin...