Cumpără cartea Inchisoarea vietii la cel mai mic preț:

25.00 lei Vezi cartea
22.25 lei Vezi cartea
23.25 lei Vezi cartea

Descrierea cărții Inchisoarea vietii de Marius Concita

    O carte dedicată copiilor nimănui, suflete pierdute, învelite în zdrențe, abandonați de părinții ce îi condamnaseră brutal la un destin nedrept și acum condamnați încă o dată de o lume strâmbă și obligați să trăiască pentru totdeauna în închisoarea vieții. Citește mai mult...     „Închisoarea vieții” este o radiografie necosmetizată a societății de după 1989 până în vremurile actuale. Autorul pătrunde, prin imagini brutale, chiar crude, în viața celor nedreptățiți de soartă, în care predomină infracțiunile de toate genurile – cerșetorie, proxenetism, trafic de ființe vii, șantaj, furt, tâlhărie, prostituție –, și în lumea clanurilor interlope. O lume care poate stârni în cititor reacții felurite – de șoc, de curiozitate, de uimire, de revoltă, de acuzare, de teamă.     Violență, agresivitatea verbală sau fizică nasc în personajele aflate la vârsta copilăriei spre adolescența ideea de răzbunare, de luptă, dar și ambiția de a ajunge la un alt nivel, însă pe căile, prin metodele pe care le văd și care le sunt exemple.     Copii lipsiți de copilărie, abrutizați, agresați, exploatați, care se înrăiesc trăind în preajma unor „șefi” care terorizează, înfrâng prin violență orice dorință a tinerilor de a ieși din acest cerc vicios. Dar în același timp, viața șefilor acestei lumi naște în tinerii abrutizați dorința de a deveni ca ei – cu bani, mașini scumpe, vile somptuoase și mai ales cu puterea de a-i domina pe ceilalți.     Din această lume nu există ieșire. E o lume în care rămâi închis pe viață.     Fragment din volumul "Închisoarea vieții" de Marius Concită:     ”Bătăi, scandaluri, înjurături, urlete de durere, de disperare, de foame.     Tibi era convins că întreaga lume arată doar așa și nu putea concepe o alta. Ceva mai târziu, când începuse să descopere, să exploreze, constatase uimit, ca dincolo de cartierul lui, se deschidea o altă lume, iar pentru ea, oamenii din cartierul său, erau aceiași șobolani pe care el îi observase de atâtea ori prin gunoaie.     Văzuse case impunătoare ca niște palate, văzuse mașini luxoase, cu geamuri ca niște vitrine strălucitoare, iar înăuntru, așezați confortabil pe pernele moi, văzuse oameni fericiți, cu chipul relaxat fără grija zilei de mâine. Lângă ei stăteau femei frumoase și elegante cu haine scumpe, împrăștiind în jur adieri ușoare de parfumuri dulci și fine, ca și viața lor.     Mai văzuse copii ca și el, cu haine curate și noi, râzând fericiți și alintându-se, oglindiți în privirea plină de iubire a părinților.     El nu știuse și nu simțise niciodată ce înseamnă afecțiunea și dragostea unui părinte, o vorbă spusă cu glas blând și tandru, o mângâiere atunci când se simțea nefericit. Întotdeauna, mângâierea mult așteptată era brutală și dureroasă, ca un țipăt într-o biserică. Iar vorba spusă cu glas blând pe care o aștepta era, de cele mai multe ori, un urlet cu miros de alcool și tutun ieftin.     Copilăria lui nu existase, îi fusese furată și ucisă chiar de oamenii care-i dăduseră viața, de propriii părinți, ce ar fi trebuit să-l protejeze, să-l iubească. Îi fusese furată de viață mizerabilă în care trăia. Mulți se resemnau, obișnuindu-se cu gândul că nimic bun nu li se mai putea întâmpla, că acolo, în lumea lor, se oprea totul, iar dincolo, nu le era permis să pătrundă. Deși nu existau garduri și porți vizibile între cele două lumi, iar aparent trecerea era liberă și oricine putea pătrunde dincolo, era doar o himeră, un delir de om în agonie. Barierele invizibile erau infinit mai puternice decât cele reale și decât orice amăgire.” Citește mai puțin...