"Poezia lui Florin Botică este caracterizată prin modernism – în sens de curajoasă, conștientizată abordare față de capcanele acestei realități nemiloase; și de existențialism – în sens de asumare și de alegere a instrumentelor cu ajutorul cărora izbutim să sorbim suferința până la drojdie." - Constantin Călinescu "Florin Botica își scrie versurile pendulând între real și imaginar, extreme care generează stări poetice și discursuri lirice distincte.
În ambele situații, nu poetul alege, ci, deși sună paradoxal, el este cel ales. Autorul folosește, că noi toți, cuvintele, deosebirea constând în faptul că acestea sunt pătrunse de alt spirit decât cel obișnuit, general și abstract. Resimțindu-le importanță și impactul, Florin Botica le închina lor, cuvintelor, câteva poeme numite, de altfel, în termeni expliciți. Caracterul purificator al perspectivei alese este dat de observația că ele încetează de a mai fi noțiuni, sau, altfel spus, cu un termen nu tocmai potrivit, vehicule de sensuri. Prin ceea ce numește „preluarea puterii de către cuvinte”, Florin Botica accede la origini, la daimonul cuvântului, adică la sentimente primordiale, trăiri și stări, nicidecum noțiuni, iar efectele produse sunt cu totul altele." - Lucian Chișu "Pregătiți-vă, așadar, stimați cititori, să deschideți și să parcurgeți cu voluptate cartea de poeme Hoțul de Îngeri, a domnului Florin Botică. Inspirația poemelor sale vă va sări în față și vă va surprinde. La tot pasul." - Valentin Iacob Fragment din volumul de poezii "Hoțul de îngeri" de Florin Botică: ”Hoțul de Îngeri Pentru tine, cum dormeai, Am furat Îngeri din Rai. Să îi dau doar părții drepte Deșteptarea să-ți aștepte, Sau să-i las și-n partea stângă Lângă tâmpla ta și lângă Inima-mi întârziată Ce-a uitat, veghind, să bată? Doamne, las-o să mai doarmă, Înspre mine te întoarnă, Iartă-mă, că nu am vina, N-am furat decât lurnina. Pân' se scoală, fă-mi soroc Să-i pun Îngerii la loc.”
