Adevarul absolut

Kate Swift – agent renegat. Lucien Benway – agent căzut în dizgrație. Harry Hook – agent autoexilat. Philip Danvers – mentorul lor. Când Kate Swift e nevoită să oprească un atac armat la școala fiicei ei, știe că vânătoarea a început.
Citește tot rezumatul cărții Adevarul absolut... În lumea serviciilor secrete, totul poate fi o capcană. Un gest sau o privire înseamnă diferența dintre viață și moarte. Comploturile, mușamalizările, șantajul sunt la ordinea zilei. Adevărul e modificat după bunul plac al celor care dețin puterea. Presa cântă după cum i se spune. Și totul din dintr-un motiv cât se poate de simplu: răzbunarea. James Rayburn te poartă într-o cursă tensionată prin America și Thailanda pe care o cunoaște atât de bine, cursă a cărei miză este nu numai descoperirea adevărului absolut, ci și salvarea imaginii administrației americane. O combinație extraordinară între realitățile brutale ale războiului modern și eleganța romanului de spionaj clasic. Un mare succes literar. „O analiză foarte bună a felului în care conceptul de patriotism a fost scos la mezat.” Dead End Follies „O poveste brutală, violență, cu răsturnări de situație ingenioase.” Suddeutsche Zeitung „Excelent. Un thriller dur pe care nu-l poți lăsa jos din mână.” Frankfurter Allgemeine Zeitung Fragment din roman: "Pe autostradă 55, la volanul Jeepului, în timp ce străbătea câmpiile înzăpezite din sudul Quebecului, cu Suzie moțăind lângă ea, Kate aproape se putea amăgi că făcea unul dintre drumurile ei prea dese la Montreal - știa că riscase de fiecare dată când trecuse granița, dar era față de la oraș și avusese nevoie de acea doză de adrenalină care nu se găsea într-un sătuc din Northeast Kingdom - când o dusese pe cea mică în Cartierul Latin se îndopaseră cu covrigi dulci și rumeniți, apoi cu plăcinta, iar pe urmă se plimbaseră pe străzile pietruite din centrul vechi. Franceză pe care o auziseră o făcuse pe Suzie să folosească accentul Inspectorului Clouseau, ceea ce le făcea mereu să izbucnească în râs, iar Kate dăduse o raită prin buticurile sic și în magazinele cu specialități după câteva nimicuri pe care să le pună în magazinul ei din Vermont, unde vindea bijuterii fără valoare clienților care nu prea îi călcau pragul, fiindcă orașul nu devenise niciodată o destinație turistică - de asta îl și alesese, pe lângă apropierea lui de graniță. Dar pe vremea aceea ea ascultă cântece vechi de-ale lui Leonard Cohen - în care își luă rămas-bun de la Marianne, Suzanne îl ducea la rău și îi dădea ceai și portocale - și care o purtau în alt timp, departe de știrile de ultimă oră de pe WDEV-FM din Waterbury unde se aduceau informații suplimentare despre atacul armat de la școala lui Suzie. Amănuntele nu erau clare. Doi membri ai personalului fuseseră uciși alături de cei doi trăgători care nu fuseseră încă identificați. Câțiva copii fuseseră ușor răniți. Nimic despre ea. Dar știa că amprentele și ADN-ul ei — fire de păr luate cu penseta de pe covorul de lângă patul ei, pielițe invizibile prelevate de pe blugii lăsați în coșul cu rufe și adidașii care stăteau în dulap — erau analizate și că, în curând, oamenii de peste tot vor ști cine era și mașinăria serviciilor secrete avea să se pornească și va întinde o plasă mare, gata s-o prindă și, dacă puneau mâna pe ea, cel mai optimist rezultat era un proces în lumina reflectoarelor și o viață în spatele gratiilor, iar Suzie va trebui să se descurce prin orfelinate, urmând să fie etichetată mereu drept <> " Citește mai puțin...