Autobiografia lui Charles Darwin

    Amintirile lui Charles Darwin, scrise pentru „copiii și nepoții mei“, deschid o perspectivă revelatoare asupra vieții și gândirii unui savant care a revoluționat nu doar studiul naturii, ci și felul în care ne vedem pe noi înșine.
Citește tot rezumatul cărții Autobiografia lui Charles Darwin... Această versiune completă a Autobiografiei restituie pasajele – considerate prea radicale – cenzurate de familie la momentul primei publicări. Darwin își zugrăvește devenirea pe fundalul unui tablou mai amplu al vieții intelectuale victoriene, alternând expuneri esențiale, precum aceea despre credința religioasă, cu relatări anecdotice.     Autobiografia este întregită în acest volum cu o selecție reprezentativă din jurnalul ținut de Darwin în timpul călătoriei sale în jurul lumii la bordul vasului Beagle (1831–1836). Dacă înaintea acestei expediții tânărul absolvent al Universității Cambridge cocheta cu ideea de a deveni preot de țară, periplul de cinci ani prin nenumărate ținuturi l-a făcut să pună la îndoială multe dintre credințele acceptate despre om și Pământ și l-a condus în cele din urmă la elaborarea celebrei sale teorii a evoluției prin selecție naturală. Relatările lui Darwin despre băștinașii din Țara de Foc, despre marele cutremur produs pe teritoriul chilian în 1835 sau despre speciile observate în arhipelagul Galapagos constituie nu doar un document unic în istoria științei, ci și un fascinant jurnal de călătorie.     Sentimentul dominant ce răzbate atât din Autobiografie, cât și din Călătorie este cel al uimirii în fața lumii naturale și al entuziasmului nemărginit pentru descoperirea științifică. De peste un secol și jumătate, figura lui Darwin este caricaturizată în necunoștință de cauză, iar ideile sale sunt supuse unor nesfârșite răstălmăciri. Mărturiile fundamentale reunite în acest volum, însoțite de numeroase ilustrații, îi prilejuiesc cititorului un contact direct și nemistificat cu savantul, gânditorul și omul Charles Darwin.     Fragment din volumul "Autobiografia lui Charles Darwin" de Nora Barlow:     “Primul meu copil s-a născut pe 27 decembrie 1839, și de îndată am început să-mi iau notițe despre primele mijiri ale diferitelor lui expresii, convins fiind că, și la o vârstă atât de fragedă, cele mai complexe și mai fine nuanțe de expresie trebuie să aibă toate o geneză treptată și naturală. În vara anului următor, 1840, am citit lucrarea admirabilă despre expresie a lui Șir C. Bell, care mi-a sporit mult interesul pentru acest subiect, deși nu puteam fi deloc de acord cu convingerea sa că diferiții mușchi ar fi fost special creați pentru nevoile expresiei. Începând cu această perioadă, m-am aplecat când și când asupra subiectului, atât în legătură cu omul, cât și cu animalele noastre domestice. Cartea a avut mare căutare: încă din ziua publicării s-au vândut 5267 de exemplare.     În vara lui 1860, pe când mă odihneam și trândăveam lângă Hartfield, unde se găsesc din abundență două specii de Droseră, am observat că multe insecte rămâneau prinse de frunzele acestei plante. Am luat acasă câteva specimene și, când le-am dat niște insecte, am văzut mișcările tentaculelor; m-am gândit că, probabil, insectele fuseseră prinse cu un scop anume. Din fericire, mi-a venit ideea să fac un experiment hotărâtor: am introdus mai multe frunze în diferite lichide azotate și neazotate cu aceeași densitate, iar imediat ce am observat că numai cele dintâi stârneau mișcări energice mi-am dat seama că dădusem peste un nou și încântător domeniu de studiu.     În anii următori, mi-am continuat experimentele ori de câte ori am avut răgaz. Cartea mea Insectivorous Plants a fost publicată în iulie 1875, adică la șaisprezece ani de la primele mele observații. Ca și în cazul celorlalte lucrări ale mele, întârzierea cu care apărut cartea mi-a fost de mare folos; căci după un timp îndelungat ești în măsură să-ți critici propria operă aproape la fel de temeinic cum o faci cu opera altcuiva. Faptul că o plantă poate secreta, dacă e stimulată corect, un lichid ce conține un acid și un ferment, într-un fel foarte asemănător cu producerea sucului gastric la un animal, a fost fără îndoială o descoperire remarcabilă.” Citește mai puțin...