Atunci când Rosemary Harper se alătură echipajului de pe Wayfarer, așteptările nu îi sunt foarte mari. Dincolo de peticele pe care ar trebui să le capete cât mai curând, Wayfarer este o navă măruntă, aparent liniștită, rătăcită în birocrația megacorporațiilor și, cel mai important, potrivită pentru ca Rosemary să se distanțeze de problemele din trecut.
Iar personalitățile atât de distincte și rasele atât de diverse ale noilor săi colegi (de la excesiv de amabilă Sissix, la Kizzy și Jenks, perechea nedespărțită de tehnicieni ce carpesc măruntaiele navei) pot fi în același timp și motiv pentru certuri haotice, și baza unor noi prietenii care ar fi părut imposibil de legat. Una peste alta – locul perfect pentru ea. Totul până ce Ashby, nobilul căpitan, acceptă comisionarea unei lucrări extrem de profitabile: construirea unui tunel hiperspațial către o planetă îndepărtată. Oportunitatea le-ar asigura tuturor independență financiară, asta dacă ar putea supraviețui lungului și primejdiosului drum prin galaxia marcată de o pace fragilă. Însă Rosemary nu este singura care are secrete de ascuns, iar întreg echipajul va descoperi că spațiul este vast, iar propria navă cu adevărat mică… Nominalizare la Kitschies 2015 pentru „Cel mai bun debut“ • Nominalizare la Baileys Women’s Prize for Fiction 2016 • Nominalizare la Tiptree Award 2015 • Nominalizare la British Fantasy Awards 2016, categoria „Best Newcomer“ • Nominalizare la premiile Arthur C. Clarke 2016 • Nominalizare la Grand Prix de l’Imaginaire 2016 pentru „Cel mai bun roman într-o limbă străină“ Fragment din cartea "Un lung drum spre o planetă mică și furioasă" de Becky Chambers: "Rosemary avea impresia că Ember știa cu mult mai multe despre viață decât ea, însă fața greșise asupra unui aspect. Roiul nu era pe cale să vină în câteva zile. La o oră după ce Urs a pus ketalul măcelărit și tranșat pe foc, specia lui a răbufnit cu furie de pe piscuri. Cerul se întunecă în câteva minute. De la distanță, norii întortocheați de insecte păreau aproape niște pete neregulate de pixeli stricați. Ketalii plonjau înnebuniți de-a lungul cerului, împerechindu-se, omorându-se și, uneori, devorându-se unii pe alții. Fusese o serie rapidă și succesivă de străfulgerări la orizont pe măsură ce locuitorii din Cricket își activau scuturile din jurul caselor. Ketalii se trânteau cu capul înainte în scuturi, deși motivul pentru care o făceau era complet necunoscut. La fel se comportau și în preajma stâncilor, plantelor, vehiculelor abandonate, chiar și în preajma altor ketali. Se pare că gândacilor le displăcea profund să le fie îngrădită abilitatea de a se mișca în orice direcție aveau chef. Ashby și Sissix încă mai erau la cealaltă clădire când roiul lovise. Rosemary îi contactase prin videoscrib. Niciunul dintre ei nu avea altă variantă decât să petreacă noaptea ca musafiri nepoftiți. Niciuna dintre gazdele lor nu părea să se supere. Din contră, părea că Jess și Mikey erau peste măsură de încântați să întrețină buna dispoziție a unor exo-planetari. Ashby îi spusese că cei doi scoseseră de la dosit mormane întregi de delicatese, din cutii împrăștiate peste tot, iar după ce Sissix descoperise că cei doi bătrâni cunoșteau o boabă, două de reskițkishiana, instantaneu deveniseră prieteni. Rosemary o auzea pe femeie vorbind pe fundal — Sissix discutând molcom, Jess trecând cu încăpățânare prin vocalele sâsâite. Din râsetele lor, Rosemary deduse că era o conversație foarte plăcută. Frații modificatori erau la fel de încântați. — Nu-i nimic de făcut contra unui roi, spuse Nib. Iar asta înseamnă că o să avem parte de o zi sau două în plus cu prietenii noștri. Frații se refereau la miasma de fălci, distrugere și vomitat icre a insectelor ca la o sărbătoare binevenită. Ember și Kizzy scoaseră din pivniță o canistră de băutură de casă (la fel ca majoritatea lucrurilor de pe Cricket, era făcută de un vecin). Urs prăji prada lui Ember sub protecția oferită de scut. Era un tablou straniu: un bărbat-cuirasat frecând la marinada aplecat peste grătar în timp ce bestii băloase ricoșau furioase din bula de energie sclipind deasupra lui. Gândacii nu erau deloc impresionați de căpățâna trasă-n țeapă care străjuia la înălțime intrarea în complex. La început, Rosemary se simțise inconfortabil blocată fiind în casa modificatorilor, și nu numai din cauza furnicarului de afară. Kizzy și Jenks erau prieteni buni cu familia, însă Rosemary era cea lăsată pe de laturi. Gândul de a fi timp de o zi sau două o pacoste pentru acești străini – mâncându-le mâncarea, dormind pe canapeaua lor șleampătă, ascultând glume pe care nu le înțelegea – o făcea să se simtă stânjenită. Dar căldura sufletească a fraților nu se potrivea cu astfel de sentimente. În special Urs făcea eforturi să o includă în conversații și încerca să îi completeze golurile poveștilor pe care nu le înțelegea (majoritatea poveștilor se încadrau într-una din aceste două categorii: ”atunci când construiam chestia asta minunată” sau „atunci când fumam prea mulți muguri și am făcut ceva stupid”). Odată ce lasă în urmă amintirea carcasei lipicioase de ketal, găsi bucățile de insectă condimentate și trecute prin flacără, înfășurate în felii de pâine pufoase și stropite cu alcool tare drept o masă cu totul și cu totul agreabilă. La momentul în care cina se terminase, Rosemary află că se simțea neobișnuit de relaxată."
Un lung drum spre o planeta mica si furioasa
- Autor: Becky Chambers
- An apariție: 2017 (vezi top cărți)
- Editura: HERG BENET
- Nr. pagini: 504
- Categorie: Literatura Universala
