Stiinta lui DE CE

Știința lui DE CE. Răspunsuri la întrebări despre lumea din jur - Jay Ingram V-ați întrebat vreodată de ce plângem când tăiem ceapa? Sau de ce șopârlele țopăie de parcă ar face flotări? Sau de ce frunzele își schimbă culoarea toamnă?     Stați liniștiți, nu sunteți singurii.
Citește tot rezumatul cărții Stiinta lui DE CE... Celebrul autor de lucrări științifice și realizator de emisiuni TV de profil Jay Ingram s-a întrebat și el aceleași lucruri. După o lungă carieră în care și-a pus întrebări existențiale precum: De ce timpul pare că trece mai repede pe măsură ce înaintam în vârstă?, Avem cu toții ceva în noi din omul de Neanderthal?, De ce unele vietăți își aruncă excrementele?, a sosit momentul să pună capăt acestor frământări. în cartea de față, plină de analiză și de introspecție, dar și presărată cu numeroase observații spirituale, care se adresează cititorilor de toate vârstele, Jay Ingram ne comunică răspunsurile la întrebările care l-au frământat mult timp și care l-au făcut să-și folosească cunoștințele și imaginația, cum ar fi:     Ce înseamnă, de fapt, deja-vu? De ce brațele lui Tyrannosaurus rex erau atât de scurte? De ce pe unii oameni îi înțeapă țânțarii, iar pe alții nu? Pisicile ne iubesc cu adevărat sau doar ne tolerează? Câinii sunt cu adevărat cei mai buni prieteni ai omului?     Plus alte întrebări pe care poate vi le-ați pus despre ecolocație, Bigfoot, de ce căscatul este contagios și de ce visam în culori. Interesant și amuzant ilustrată, dar și presărată cu numeroase detalii științifice, această carte vă va încânta și surprinde într-un mod deosebit de plăcut.     Fragment din volumul "Știința lui de ce" de Jay Ingram:     ”Sentimentul de deja-vu este un episod scurt psihologic care provoacă frustrări. Se estimează că două din trei persoane au experimentat această senzație. Dar, oricât de comun ar fi, sentimentul de deja-vu este prea puțin înțeles. Până și experții - psihologi, neurologi, psihiatri - recunosc că nu știu exact de unde să o pornească, dar susțin că se apropie de adevăr pe măsură ce renunță la vechile idei și le rafinează pe cele noi.     Dată fiind lipsa unei explicații științifice exacte, nu e surprinzător că avem poeți și autori cărora putem să le mulțumim pentru numeroase dintre cele mai vii descrieri ale experienței de deja-vu, precum și pentru unele dintre cele mai proaste explicații date acestui fenomen. La categoria „cea mai bună descriere", îl avem pe David Copperfield din romanul lui Charles Dickens: „Cu toții am trăit un anume sentiment ce ne împresoară din când în când, în legătură cu ce spunem și facem, cu lucrurile pe care simțim că le-am mai spus și făcut în trecut, într-un timp îndepărtat, un sentiment că suntem înconjurați, de ani de zile, nebuloși, de aceleași fete, obiecte ori circumstanțe, un sentiment că știm întocmai ce ni se va spune în continuare, ca și când ne-am fi adus brusc aminte."     Dacă ați trăit deja senzația de deja-vu, vă veți da seama că observațiile lui Charles Dickens sunt corecte, dar partea referitoare la faptul că știm ce va urma e cu adevărat cea care ne intrigă. Câte persoane, cu adevărat, pot spune că, într-adevăr, resimt acel nivel de clarviziune? Și cât durează acel sentiment? Dacă cineva spune ceva, iar voi credeți că știți ce va spune el sau ea în continuare, atunci ar trebui să fiți în stare să preziceți și următoarea sa afirmație. Aceasta însă nu prea e o dovadă a faptului că sentimentul de a avea o prezicere reală, veridică.     Referirea lui Dickens la vremurile nebuloase din urmă poate fi, așa cum au sugerat mulți alții, atunci când vine vorba deja-vu, dovada reîncarnării. Firește, reîncarnarea ar fi o explicație simplă, directă, dacă nu ar exista două obstacole majore.” Citește mai puțin...