Fiind o carte universalistă, Epoca rațiunii susține existența religiei naturale și pune în discuție structura întregii religii organizate. Scrisă și distribuită inițial sub formă de pamflet, ulterior cartea a fost publicată în două părți.
Aici Pâine își formulează credințele personale, discutând în stilul său unic ideea de rațiune și cea de revelație, analizând totodată Biblia și influența exercitată asupra societății de religia organizată. Prin explorarea unor subiecte precum religia naturală, critica instituțiilor religioase corupte și distincția dintre raționalitate și credința oarbă în supranatural, această carte constituie un ghid pentru gânditorii spirituali conștienți și liberi. Presărând textul cu întrebări retorice și repetiții, Pâine își încurajează cititorul să completeze în mod independent perspectivele și argumentele pe care le prezintă, deoarece autorul nu dorește să își impună propriile credințe. Epoca rațiunii ne îndeamnă să îl căutăm pe Dumnezeu de unii singuri, acolo unde se manifestă el cel mai limpede: lumea naturală. Fiind o critică meticuloasă și convingătoare a dogmelor și credințelor iraționale, precum și un îndemn către folosirea propriei rațiuni, cartea lui Pâine poate fi considerată atât un puternic manifest al deismului, cât și un reper pentru actuala societate seculară. „Pâine nu șovăie de la prima până la ultima pagină. Îți oferă gândurile sale sincere, iar gândurile sincere sunt întotdeauna valoroase. Epoca rațiunii ne-a liberalizat pe noi toți. A așezat argumente pe buzele oamenilor, a pus Biserica în defensivă, i-a dat țăranului posibilitatea să-l încolțească pe preot, a făcut lumea mai înțeleaptă și Biserica mai bună, a luat puterea din amvon și a împărțit-o între bănci.” - Robert Ingersoll „Orație lui Thomas Paine”
