Ioan Voda cel Cumplit

    „Utilizând o perspectivă cu totul nouă asupra faptelor administrativ-interne și a luptelor împotriva turcilor și tătarilor, proza istoriografică, Ioan Vodă cel Cumplit, de B.P. Hasdeu, bazată pe un material documentar imens, în cea mai mare parte necunoscut până atunci, a schimbat radical punctele de vedere asupra importanței Voievodului în derularea istoriei naționale.
Citește tot rezumatul cărții Ioan Voda cel Cumplit...     El a fost scos, astfel, din zona figurilor șterse — cu o domnie scurtă și prea puțin semnificativă — întrucât prin acțiunile sale supărase pe cronicarii boieri — și a devenit o personalitate de prim rang a istoriei romane.     Datorită patosului cu care a fost scrisă — între altele ca o replică la prezentul corupt și neinteresat de trecutul strălucit — cartea se citește pe nerăsuflate, oferind, mai ales pentru tineri, un reper strălucitor de urmat în viață.” - I. Oprișan     Cuprins: O epopee națională în proză • Notă asupra ediției • Prefața primei edițiuni • Prefață la a 2- a edițiune INTRODUCȚIUNE. Europa în a șaptea zecime a secolului XVI I. AVENTURIERUL II. DOMNUL III. CĂPITANUL IV. CATASTROFA V. DUPĂ EL. EPILOG NOTE • SCRIPTUM LA A 2-a EDIȚIUNE • NOTE, COMENTARII ȘI VARIANTE     Fragment din volumul "Ioan Vodă cel Cumplit" de Bogdan Petriceicu Hasdeu:     „Așa fu trecutul lui Ioan Vodă până a dobândi tronul Moldovei: în curs de o jumătate de secol, el nu cunoscuse decât vagabunde colindări din țară în țară; speranțe la tot pasul amăgite; dureri morale și munca fizică!     Să vedem care fu misiunea cea mare ce-i încredințase Cerul.     §3. Armenist din leagăn, luteran în Polonia, turcit în Constantinopole, Ioan Vodă se arată creștin ortodox ca domn al Moldovei, precum s-ar fi arătat catolic să fi domnit în Spania.     Cezar în Galia adoră pe zeii druizilor.     Napoleon în Egipt se închină în geamia mamelucilor.     Oamenii cei mari, Cezarii și Napoleonii, nu au toți decât o singură religiune: religiunea gloriei, nestrămutată în fundul inimei lor ca albia mării, pe când cultul exterior se alunecă pe marginile buzelor, ca undele ce se joacă pe suprafață.     §4. În mai puțin de doi ani de domnie în pace, Ioan Vodă introduse în țara sa următoarele cinci reforme, afară de câte ne mai rămân până acum necunoscute:     1. Controlul personal al actelor emanate din cancelaria domnească;     2. Schimbarea capitalei;     3. Eliberarea poporului de jos din jugul aristocrației clericale și laice;     4. Baterea monetei naționale de aramă;     5. Stricteța contribuțiunilor fiscale.     Și toate astea Ioan Vodă le făcuse fără ajutorul unei „camere legislative": camerele legislative nu fac un „2 mai".     §5. Până la 1572 nu găsim, asupra tranzacțiunilor în interiorul tarei, nici un document subscris cu mâna domnească.     Am văzut cu ochii noștri cel puțin vro zece mii de documente originale: vorbim dupre câte am putut vedea.     Marele logofăt, ca prim-cancelar al statului, întipărea pe hârtie sigilul princiar în josul crișoavelor, sau îl anină pe svară de mătasă cătră pergamenă; apoi uricarul, adecă scribă, își subsemnă numele undeva în coadă; și, în fine, fără vro altă formalitate, documentul, care putea să fi fost chiar pe o sută de moșii, trecea bun dat în mânile celui în drept.     Se întâmplă, firește, că marele logofăt, ca om și, mai ales, ca ministru, abuza de sigilul princiar: domnul nu știa nemică.     Ioan Vodă, cel dentâi, văzând nedreptățile ce se puteau face fără știrea-i începu a subscrie el însuși, specificând uneori cu propria sa mână până și data documentului." Citește mai puțin...