Daniel se ascunde cu dibăcie scriitoriceasă în spatele rimei — sau non-rimei — pentru a exploda mai apoi în versuri de o tulburătoare frumusețe și, mai ales, sens! (...) doresc să vă las dumneavoastră plăcerea de a-l descoperi singuri pe proaspătul poet.
Pentru că Daniel, practic, își pune sufletul pe tavă. Pe o tavă pe care ne-o oferă cu tot altruismul de care poate fi în stare un mânuitor al cuvintelor. Sigur că, dacă îl veți citi, veți fi tentați să-l catalogați imediat că făcând parte din „liga” Marin Sorescu... Pentru că trage mult înspre acolo. Dar într-o formă cu totul și cu totul aparte, dacă vreți, mai spre mileniul trei. Căci, iertată fie-mi întrebarea, cine mai stă acum cu o carte de versuri dinaintea ochilor? - Eugen Cristea, actor
